ICCJ. Decizia nr. 5889/2004. Civil. încuviintare executare silita. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5889
Dosar nr. 11448/2004
Şedinţa publică din 5 iulie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din camera de consiliu de la 31 octombrie 2003 dată în dosarul nr. 2042/2003 al Judecătoriei Braşov, s-a încuviinţat executarea silită imobiliară privind titlul executoriu constând în Decizia civilă nr. 429/RC/2003 a Tribunalului Braşov la cererea creditoarei V.G. împotriva debitoarei Primăria Municipiului Braşov, având ca obiect recuperare creanţă.
Împotriva încheierii a formulat apel debitorul Municipiul Braşov.
Curtea de Apel Braşov, prin Decizia civilă nr. 99/Ap din 10 februarie 2004, a respins apelul.
Împotriva acestei decizii, debitoarea a declarat recurs, invocând prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recursul va fi admis pentru argumentele următoare:
Încheierea primei instanţe s-a dat în camera de consiliu, fără citarea părţilor, după dispoziţia din art. 3731 alin. (2) C. proc. civ., procedura în materia încuviinţării executării silite fiind, fără echivoc, necontencioasă.
Conform art. 721 C. proc. civ. „Dispoziţiile codului de faţă alcătuiesc procedura de drept comun în materie civilă ...", iar în Cartea a III-a (art. 331–339 C. proc. civ.) sunt „Dispoziţiile generale privitoare la procedurile necontencioase", astfel că norma din art. 3731 C. proc. civ. se interpretează conform celei din art. 331–339 C. proc. civ..
Potrivit art. 339 alin. (3) C. proc. civ., „Apelul împotriva încheierii date de preşedintele judecătoriei se judecă la tribunal ...", iar dispoziţia art. 373 alin. (2) C. proc. civ. prevede că „instanţa de executare este judecătoria ...", care „încuviinţează executarea silită prin încheiere dată în camera de consiliu, fără citarea părţilor" [art. 3731 alin. (2)].
Norma imperativă relativă la compunerea instanţei de executare, de judecător unic, este prevăzută în art. 56 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, în vigoare la data judecării în primă instanţă şi în apel.
Textul art. 56 alin. (1) pct. 1 lit. a) din aceeaşi lege atribuie şi judecătorului stagiar competenţa soluţionării cererii de încuviinţare a executării silite şi a celei de investire cu formulă executorie.
Ambele proceduri intermediare, între faza judiciară a procesului civil şi faza executării silite, sunt necontencioase şi caracterizate printr-o examinare sumară a titlului, nu printr-o judecată, limitându-se la un control formal de legalitate al acestuia.
Aşadar, soluţionarea cererii de către un judecător (chiar şi stagiar) nu poate să atribuie competenţa judecării apelului curţii de apel, iar când cererea se soluţionează de preşedintele instanţei apelul să rămână de competenţa tribunalului [art. 339 alin. (3) teza I C. proc. civ.].
O asemenea divizare a competenţei judecării apelului în aceeaşi cerere nu poate fi primită fiind în contradicţie cu principiul unicităţii căilor de atac, astfel că formularea din art. 339 alin. (3) C. proc. civ. „apelul împotriva încheierii date de preşedintele judecătoriei" trebuie interpretată nu exclusivist literal, ci, în primul rând, sistematic şi teleologic.
În consecinţă, apelul a fost judecat de o instanţă necompetentă, Curtea de Apel Braşov, ceea ce atrage casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei, conform art. 3125 C. proc. civ., pentru judecarea apelului la Tribunalul Braşov.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de debitoarea Primăria Municipiului Braşov, prin Primar împotriva deciziei nr. 99/Ap din 10 februarie 2004 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă, pe care o casează şi trimite cauza Tribunalului Braşov, pentru soluţionarea apelului.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 iulie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6060/2004. Civil. Actiune în constatare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5895/2004. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs → |
|---|
