ICCJ. Decizia nr. 5955/2004. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5955
Dosar nr. 4413/200.
Şedinţa publică din 29 noiembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 27 din 16 ianuarie 2003 a Tribunalului Sibiu a fost respinsă contestaţia formulată de Ş.N., prin care a solicitat obligarea Primarului comunei Sălişte de a emite decizie conform Legii nr. 10/2001, urmare notificării cu privire la terenul loc de casă înscris în C.F. 115 Crinţ nr. top. 2/6/9 în suprafaţă de 680 mp.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a avut în vedere că petentul nu a făcut dovada că imobilul solicitat a aparţinut autorului său şi că a fost preluat abuziv de stat, înscrisurile depuse referindu-se la alt imobil. Ca atare, cel în cauză nu are calitatea de persoană îndreptăţită.
Se arată în considerentele hotărârii că imobilul înscris în C.F. 115 cu nr. top. 2/6/9, cât şi cel cu nr. top. 2/6/33 se află în proprietatea statului şi în administrarea Ministerului Apărării Naţionale, situaţie în care Decizia trebuia emisă de Primarul comunei Sălişte.
Apelul declarat de contestatori împotriva acestei hotărâri, a fost admis prin Decizia nr. 363 din 11 iunie 2003 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia civilă, prin care a fost schimbată sentinţa în sensul admiterii acţiunii şi obligării Primăriei Sălişte să emită decizie în legătură cu notificarea privind terenul înscris în C.F. Crinţ nr. top. 2/6/p în suprafaţă de 690 mp.
S-a avut în vedere că în raport de obiectul cererii, ce vizează numai obligarea pârâtei de a emite decizie conform Legii nr. 10/2001, instanţa nu era abilitată să verifice calitatea petentului de persoană îndreptăţită la măsuri reparatorii şi nici titlul în baza căruia imobilul a fost preluat de stat.
Împotriva acestei hotărâri, Primăria comunei Sălişte a declarat recursul de faţă, în care fără a formula o cerere în raport de soluţia recurată, arată că Primăria nu este proprietarul şi nici deţinătorul imobilului solicitat, ce se află pe lista bunurilor aparţinând domeniului public al statului, aprobată prin HG nr. 45/2003. În această situaţie reprezentarea statului asupra proprietăţii publice este asigurată de Ministerul Finanţelor.
Recursul nu este întemeiat, urmând a fi respins în raport de cele ce urmează:
Aşa cum rezultă şi din expunerea rezumativă a lucrărilor dosarului, instanţa de fond a reţinut în considerentele hotărârii adoptate că Decizia cu privire la terenul solicitat trebuia emisă de Primarul comunei Sălişte.
Deşi un astfel de act nu a fost emis, instanţa a analizat calitatea petentului de persoană îndreptăţită, precum şi titlul în baza căruia terenul a fost preluat de stat.
Soluţionarea în acest mod a cererii nu corespunde obiectului investirii instanţei, cel în cauză solicitând numai obligarea pârâtei de a emite decizii conform Legii nr. 10/2001 ca urmare a notificării ce i-a fost adresată.
Se constată că soluţia dată în apel, în sensul admiterii cererii este legală, fiind de acord cu prevederile art. 20 alin. (3) şi art. 23 din Legea nr. 10/2001, în sensul cărora în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării sau după caz de la depunerea actelor doveditoare, unitatea deţinătoare este obligată să se pronunţe prin decizie sau, după caz, dispoziţie motivată, asupra cererii de restituire în natură.
Potrivit textului de lege redat, persoana juridică căreia i s-a adresat notificarea pentru restituirea în natură a imobilului, nu are posibilitatea de a analiza asupra oportunităţii restituirii imobilului, ci este obligată, obligaţie de natură legală, de a se pronunţa asupra restituirii în natură în funcţie de statutul juridic al imobilului ce se solicită a fi restituit.
Cum în speţă, pârâta nu şi-a respectat această obligaţie, în sensul că nu a dat curs notificării primite, în sensul dispoziţiilor legale redate, rezultă că soluţia recurată este în afara criticii, astfel că recursul nu poate fi admis.
Aşa fiind, întrucât nu există motive de ordine publică, ce pot fi invocate din oficiu, care să atragă nulitatea hotărârii, recursul de faţă urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Primăria comunei Sălişte împotriva deciziei civile nr. 363 A din 11 iunie 2003 a Curţii de Apel Alba Iulia.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5978/2004. Civil. Stabilirea competenţei | ICCJ. Decizia nr. 5953/2004. Civil → |
|---|
