ICCJ. Decizia nr. 5953/2004. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5953
Dosar nr. 2810/200.
Şedinţa publică din 29 octombrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova la data de 22 octombrie 2002, reclamanta M.A. a formulat contestaţia împotriva dispoziţiei nr. 6216 din 18 septembrie 2002 emisă de Primăria Municipiului Ploieşti, prin care i-a fost respinsă cererea de restituire a imobilului, teren în suprafaţă de 750 mp, situat în Ploieşti, judeţul Prahova.
Prin sentinţa civilă nr. 21 din 10 ianuarie 2003, Tribunalul Prahova a respins ca neîntemeiată acţiunea reclamantei, cu motivarea că aceasta a solicitat restituirea unei suprafeţe de teren al cărei regim juridic este reglementat de Legea fondului funciar nr. 18/1991, nefiind deci incidente dispoziţiile Legii nr. 10/2001.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, în sensul că în mod greşit instanţa de fond a considerat că nu sunt aplicabile prevederile Legii nr. 10/2001, fără a motiva această opinie.
De asemenea, apelanta a mai susţinut că prevederile art. 6 din Legea nr. 10/2001 completează dispoziţiile art. 36 alin. (5) din Legea nr. 18/1991, ceea ce dă dreptul celor cărora nu li s-au restituit terenurile în baza Legii nr. 18/1991, să poată apela la prevederile Legii nr. 10/2001.
Prin Decizia civilă nr. 61 din 25 martie 2003, Curtea de Apel Ploieşti a respins ca nefondat apelul reclamantei.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea a reţinut că terenul în litigiu se află sub incidenţa Legii nr. 18/1991 şi, potrivit dispoziţiilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, nu poate face obiectul acestei din urmă legi.
S-a mai arătat în motivare că Legea nr. 18/1991 şi Legea nr. 10/2001 sunt legi speciale care prevăd o procedură diferită, obligatorie, regimul juridic al terenului neputând fi reglementat în acelaşi timp prin două legi cu norme procedurale diferite.
Reclamanta a declarat recurs în termen legal, criticând soluţia Curţii de Apel Ploieşti pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În esenţă, recurenta susţine că instanţa a făcut o greşită aplicare şi interpretare a dispoziţiilor legale cuprinse în Legea nr. 10/2001 şi nu a cercetat fondul cauzei sub aspectul valabilităţii titlului statului de preluare a imobilului teren situat în Ploieşti, judeţul Prahova.
Recursul este nefondat pentru considerentele ce vor urma.
Terenul în suprafaţă de 750 mp situat în Ploieşti, care a făcut obiectul notificării adresate de reclamantă Primăriei municipiului Ploieşti în baza Legii nr. 10/2001, a intrat în proprietatea statului în baza dispoziţiilor art. 30 din Legea 58/1974, ca urmare a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 4474 din 5 iunie 1979, încheiat între reclamantă (în calitate de vânzător) şi numiţii B.V. şi B.S.
Art. 36 alin. (3) din Legea nr. 18/1991 republicată reglementează modalitatea de atribuire în proprietate a terenurilor aferente construcţiilor, preluate în condiţiile dispoziţiilor art. 30 din Legea nr. 58/1974 cu privire la sistematizarea teritoriului şi localităţilor urbane şi rurale.
Potrivit dispoziţiilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, nu intră sub incidenţa acestei legi terenurile al căror regim juridic este reglementat prin Legea nr. 18/1991 republicată şi prin Legea nr. 1/2000 privind reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997.
Susţinerea reclamantei, care invocă dispoziţiile art. 6 din Legea nr. 10/2001 ce ar completa prevederile art. 36 alin. (5) din Legea nr. 18/1991 şi care ar da dreptul celor cărora nu li s-au restituit terenurile în baza Legii fondului funciar să poată beneficia de prevederile Legii nr. 10/2001, nu poate fi reţinută.
Dispoziţiile art. 6 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 trebuie coroborate mai degrabă cu dispoziţiile art. 8 din aceeaşi lege, care fac referire la terenuri pentru a căror restituire fie există legi speciale (Legea nr. 18/1991, Legea nr. 169/1997, Legea nr. 1/2000), fie urmează să fie adoptate asemenea acte normative, situaţie în care se vor aplica în exclusivitate prevederile actelor normative respective.
Aşadar, reclamanta a avut posibilitatea de a solicita reconstituirea dreptului de proprietatea în baza Legii nr. 18/1991, lucru pe care de altfel l-a şi făcut. Faptul că nu i s-a soluţionat într-un mod favorabil această cerere, nu o îndreptăţeşte să se prevaleze de dispoziţiile Legii nr. 10/2001, întrucât regimul juridic al terenului în cauză nu este reglementat de prevederile acesteia.
Pentru toate aceste considerente, Curtea va respinge ca nefondat recursul reclamantei, având în vedere şi dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta M.A. împotriva deciziei nr. 61 din 25 martie 2003 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5955/2004. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5946/2004. Civil → |
|---|
