ICCJ. Decizia nr. 5978/2004. Civil. Stabilirea competenţei
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5978
Dosar nr. 8904/2004
Şedinţa din Camera de Consiliu de la 29 octombrie 2004
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 11 decembrie 2003, reclamantul M.B.I. a investit Judecătoria Buzău cu soluţionarea unei acţiuni având ca obiect partajarea unui teren agricol în suprafaţă de 9.500 ha situat pe raza comunei Merei, sat Lipia, judeţul Buzău, rămas de pe urma defunctului F.G.
Prin sentinţa civilă nr. 767din 16 februarie 2004, Judecătoria Buzău a admis excepţia de necompetenţă teritorială invocată de reclamantul M.B.I. şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei sector 5 Bucureşti.
În motivarea acestei soluţii, instanţa a reţinut că obiectul acţiunii îl constituie ieşirea din indiviziune cu privire la un teren în suprafaţă de 9,50 ha, drept reconstituit, potrivit Legii nr. 18/1991, în favoarea părţilor în calitatea lor de moştenitori ai defunctului F.G., cu ultimul domiciliu pe raza Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti.
Astfel, Judecătoria Buzău a considerat că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 14 C. proc. civ., potrivit cărora litigiile dintre moştenitori având ca obiect ieşirea din indiviziune asupra masei succesorale sunt de competenţa instanţei ultimului domiciliu al defunctului.
La rândul său, Judecătoria sectorului 5 Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 2556 din 14 mai 2004, s-a considerat necompetentă să judece cauza, care a fost calificată ca o acţiune având ca obiect partajarea unui bun imobil, privit ut singuli şi nu ca parte componentă a averii succesorale rămase de pe urma defunctului F.G., calificare ce atrage competenţa de soluţionare a Judecătoriei Buzău.
Împotriva sentinţei nr. 2556 din 14 mai 2004, pronunţată de Judecătoria sectorului 5 Bucureşti, au declarat recurs pârâtele F.V. şi F.I.C.
Prin Decizia nr. 188 R din 29 iulie 2004, Tribunalul Bucureşti a respins recursul ca nefondat, cu motivarea că în cauză este vorba de o acţiune reală de partaj, privitoare la un bun imobil individual determinat, care atrage competenţa de soluţionare a instanţei în raza căreia se află imobilul, respectiv Judecătoria Buzău.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, fiind investită cu soluţionarea prezentului conflict negativ de competenţă, consideră ca fiind competentă să soluţioneze cauza dedusă judecăţii Judecătoria Buzău, pentru motivele ce vor urma.
Atât prin cererea principală, cât şi prin cererea reconvenţională, reclamantul şi pârâtele au solicitat instanţei partajarea unui bun imobil, teren în suprafaţă de 9,50 ha, rămas de pe urma defunctului F.G., fără a contesta drepturile conferite de calitatea de moştenitori ai acestuia.
Prin urmare, obiectul acţiunii îl constituie partajarea unui bun imobil privit ut singuli, şi nu ca parte componentă a masei succesorale rămase de pe urma defunctului F.G., fiind deci vorba de o acţiune reală de partaj privitoare la un bun imobil individual determinat.
În această situaţie, competenţa de soluţionare a cauzei aparţine, conform art. 13 alin. (1) C. proc. civ., instanţei în circumscripţia căreia se află imobilul, respectiv Judecătoria Buzău.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Stabileşte competenţa de soluţionare a acţiunii formulată de reclamantul M.B.I. împotriva pârâtelor F.V. şi F.I., precum şi a cererii reconvenţionale, în favoarea Judecătoriei Buzău.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6092/2004. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5955/2004. Civil → |
|---|
