ICCJ. Decizia nr. 600/2004. Civil. Contestatie la executare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 600.
Dosar nr. 8559 /2004
Şedinţa publică din 7 iulie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea din 3 aprilie 2003 intitulată „contestaţie la titlu", C.M. a solicitat să se constate că sentinţa civilă nr. 2104 din 13 iunie 2001 pronunţată de Judecătoria Câmpina nu constituie titlu executoriu în sensul art. 372 C. proc. civ.
Motivând cererea, contestatoarea a susţinut că, prin hotărârea judecătorească de mai sus s-a dispus evacuarea ei din imobilul compus din locuinţa C1 (formată din 2 camere, bucătărie, hol, baie, alte două bucătării şi W.C.) din anexa C2 formată din 2 încăperi şi din anexa C3 formată dintr-o încăpere, construcţii situate pe terenul indiviz de 49,81 mp parte a terenului de 476,90 mp aflat în oraşul Băicoi, Pintea, proprietatea reclamanţilor G.T.D. şi G.A.M., însă cu prilejul punerii în executare s-a constatat de către executorul judecătoresc că în clădirea C1 nu există spaţiile denumite „două bucătării şi W.C."
Ca urmare, a mai arătat contestatoarea, dispozitivul hotărârii conţine vicii de fond ce fac imposibilă punerea în executare, astfel că hotărârea nu constituie titlu executoriu.
Contestaţia astfel definită şi motivată a fost respinsă ca nefondată prin sentinţa civilă nr. 1911 din 19 septembrie 2003 pronunţată de Judecătoria Câmpina.
Apelul declarat de contestatoare a fost respins ca nefondat prin Decizia nr. 1308 din 26 aprilie 2004 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă.
Instanţele au statuat că pe calea contestaţiei la executare, fie în contra executării propriu-zise, fie privind lămurirea înţelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu, nu se pot repune în discuţie legalitatea şi temeinicia titlului executoriu, adică tocmai ceea ce urmăreşte contestatoarea în cazul dedus judecăţii, pentru că s-ar aduce atingere autorităţii lucrului judecat.
Contestatoarea a declarat recurs susţinând că hotărârile pronunţate sunt casabile pentru motivele de recurs prevăzute prin art. 304 pct. 7-10 C. proc. civ., prin aceea că instanţele au judecat pricina prin prisma dispoziţiilor art. 399 şi art. 400 C. proc. civ., deşi nu au fost investite cu soluţionarea uneia sau unor contestaţii reglementate prin aceste dispoziţii legale, ci cu o contestaţie la titlu prin care a pus în discuţie însăşi legalitatea titlului executoriu, ceea ce are ca temei de drept dispoziţiile art. 372 lit. a) C. proc. civ., instituţie care a fost ignorată în totalitate de către instanţe.
De asemenea, contestatoarea impută instanţei de apel greşita aplicare a prevederilor art. 1201 C. civ., întrucât autoritatea lucrului judecat nu a fost invocată în cauză şi, deci, nici nu putea fi discutată.
Pentru considerentele expuse, contestatoarea a cerut admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunţate, iar pe fond admiterea cererii sale aşa cum a fost formulată.
Recursul astfel motivat nu este întemeiat şi va fi respins ca atare, potrivit prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
Potrivit art. 372 C. proc. civ. în forma anterioară modificării sale prin OUG nr. 138/2000, executarea silită se va urmări:
a). în virtutea unei hotărâri judecătoreşti,
b). în virtutea unui titlu executoriu.
După modificare art. 372 C. proc. civ. a primit următorul conţinut: „Executarea silită se va efectua numai în temeiul unei hotărâri judecătoreşti ori al unui alt înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu.
Textul modificat este aplicabil în speţa de faţă prin raportare la data hotărârii judecătoreşti pusă în executare.
În pricinile civile, hotărârile judecătoreşti pot constitui în principiu titluri executorii, cu excepţia celor date în cererile în constatare, celor privind anularea, rezoluţiunea sau rezilierea unui act juridic fără a conţine şi obligaţii de restituire, hotărârilor pronunţate în materie de stare civilă, hotărârilor prin care s-a respins cererea de chemare în judecată etc.
În cazul concret, hotărârea judecătorească pusă în executare este definitivă şi investită cu formulă executorie, conţinând o creanţă certă, lichidă şi exigibilă, astfel încât constituie titlu executoriu în sensul legii, executarea fiind pornită în condiţiile cerute de art. 372 C. proc. civ.
Existenţa unor vicii de fond ale hotărârii judecătoreşti nu constituie temei pentru a o califica drept inaptă de a constitui titlu executoriu şi ca fiind nesusceptibilă de executare silită (deci lipsită de forţă executorie), dat fiind că, pentru cele mai sus arătate, titlul executoriu are doar rolul de a confirma existenţa creanţei şi faptul că aceasta îndeplineşte condiţiile necesare punerii în mişcare a procedurii de executare silită, el neputând influenţa conţinutul actului ce urmează a se executa, în faza executării silite nemaiputându-se pune în discuţie, ca regulă generală, legalitatea sau temeinicia hotărârii ce se execută.
Orice susţinere în contra executării silite înseşi şi oricărui act de executare sau privind lămurirea înţelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu (inclusiv deci pentru lipsa titlului executoriu în înţelesul art. 372 C. proc. civ.), se poate face numai pe calea contestaţiei în una din formele reglementate prin art. 399 alin. (1) şi art. 400 alin. (2) C. proc. civ.
Ca urmare, pe deplin legal instanţele au soluţionat cererea dedusă judecăţii lor prin prisma dispoziţiilor legale mai sus enunţate şi au statuat că hotărârea judecătorească în cauză constituie titlu executoriu, iar contestatoarea neagă înseşi legalitatea şi temeinicia hotărârii, ceea ce nu este posibil.
În acest sens instanţa de apel a reţinut că se opune autoritatea lucrului judecat, nicidecum în sensul invocat prin recurs.
Căzând astfel în pretenţiile deduse recursului, contestatoarea va fi obligată, potrivit art. 274 C. proc. civ., la plata cheltuielilor de judecată suportate de intimaţii G. constând în onorariu de avocat, aşa cum rezultă din dovezile depuse în dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de contestatoarea C.M. împotriva deciziei civile nr. 1308 din 26 aprilie 2004 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă.
Obligă pe contestatoarea C.M. să plătească intimaţilor solidari G.T.D. şi G.A.M. suma de 300 RON cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 iulie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6020/2004. Civil. Acţiune în constatare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6011/2004. Civil. Anulare contract vânzare... → |
|---|
