ICCJ. Decizia nr. 6020/2004. Civil. Acţiune în constatare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6020
Dosar nr. 20737/2004
Şedinţa publică din 7 iulie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Judecătoria Ploieşti reclamanta B.V. a chemat în judecată Primăria Municipiului Ploieşti pentru a se constata nulitatea convenţiei prin care autorii săi I.M. şi I.I. au donat fostului Comitet Executiv al Sfatului Popular Ploieşti, la data de 18 februarie 1966, terenul în suprafaţă de 438 mp situat în Ploieşti.
În motivarea cererii a arătat că în anul 1963 s-a dispus demolarea clădirilor de pe str. D. pentru a se construi blocuri de locuit şi un pod peste calea ferată. Pentru a nu mai plăti impozitele aferente terenului autorii săi l-au donat statului, donaţia fiind acceptată prin Decizia nr. 271 din 18 februarie 1966 a Comitetului Executiv.
Donaţia este nulă întrucât a lipsit consimţământul autorilor săi.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii învederând că donaţia a fost încheiată cu respectarea tuturor dispoziţiilor legale.
În cauză s-au administrat probele cu înscrisuri, interogatoriu şi expertiză topo.
Prin sentinţa civilă nr. 3376 din 21 aprilie 2004 Judecătoria Ploieşti a respins acţiunea ca neîntemeiată reţinând că reclamanta nu a făcut dovada lipsei consimţământului autorilor săi, astfel încât nu există motivul de nulitate invocat.
Împotriva sentinţei a declarat apel reclamanta arătând că prin probele administrate în cauză a dovedit că autorii săi au făcut oferta de donaţie pentru a nu mai fi nevoiţi să achite impozitul pentru un teren pe care nu-l mai puteau folosi.
A mai arătat că au lipsit nu numai consimţământul autorilor dar şi cauza actului juridic.
De asemenea, nu au fost îndeplinite dispoziţiile art. 817 C. civ. întrucât acceptarea donaţiei s-a realizat fără avizul Consiliului de Stat.
Prin Decizia civilă nr. 2537 din 4 octombrie 2004 Curtea de Apel Ploieşti a respins ca nefondat apelul reţinând că în baza art. 801 C. civ. donaţia este un act de liberalitate prin care donatarul dă irevocabil un lucru donatorului care îl primeşte.
În speţă donatarii au înţeles să doneze statului terenul deoarece nu-l mai puteau folosi şi pentru a nu mai plăti impozitele aferente.
Autorii reclamantei şi-au exprimat liber voinţa de a dona, scopul urmărit fiind acela de a nu mai plăti impozitele către stat, care în nici un caz nu poate echivala cu lipsa consimţământului.
Cum lipsa consimţământului trebuie dovedită, reclamanta nu a administrat nici o probă în acest sens, situaţie corect reţinută de instanţa de fond.
Nici cauza ilicită a contractului nu a fost dovedită.
Cu privire la lipsa avizului la care se referă art. 817 C. civ. s-a constatat că un astfel de aviz nu se impunea faţă de prevederile Decretului nr. 478/1954 care stabilea că donaţiile făcute statului, sub orice formă, pot fi primite de instituţiile şi organele de stat.
Împotriva deciziei a declarat recurs reclamanta, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. pentru următoarele motive:
- în speţă lipseşte actul de donaţie, chiar în Decizia de preluare nr. 271 din 18 februarie 1966 se menţionează că „în contractul de donaţie, care urma să fie încheiat, se va verifica dacă sunt întrunite condiţiile impuse de Decretul nr. 478/1954, ca atare, terenul a fost preluat fără titlu;
- acceptarea ofertei nu îndeplineşte condiţiile impuse de art. 817 C. civ., neexistând avizul Consiliului de Stat.
Recursul este fondat.
Contractul de donaţie este un contract solemn şi aceasta rezultă din conţinutul art. 813 C. civ. care prevede că donaţia se face prin act autentic.
Prin probatoriile administrate în cauză nu s-a dovedit existenţa contractului de donaţie.
Astfel, la dosar nu au fost depuse oferta de donaţie în formă autentică a autorilor recurentei (care nu poate fi suplinită prin Decizia nr. 271/1965) şi nici Decizia nr. 271 din 18 februarie 1965 a fostului Comitet executiv pentru a se verifica cele susţinute în motivarea recursului, respectiv menţiunea inserată în aceasta potrivit căreia „se va verifica dacă în contractul de donaţie, ce urma să fie încheiat, sunt întrunite toate condiţiile impuse de Decretul nr. 478/1954.
De asemenea, nu s-a făcut dovada acceptării donaţiei în formă autentică.
Art. 2 din Decretul nr. 478/1954, privitor la donaţiile făcute statului, prevede că donaţiile trebuie acceptate de Comitetul Executiv al Sfatului Regional, însă această dispoziţie nu aduce nici o modificare în privinţa condiţiilor stabilite de Codul civil pentru valabilitatea donaţiei, iar Decizia organelor administrative nu poate suplini declaraţia autentică de acceptare a donaţiei.
Nu s-au administrat probe nici cu privire la demolarea construcţiilor existente pe teren. În acest sens era necesar a fi depusă la dosar Autorizaţia pentru dărâmarea sau desfiinţarea de construcţii sau amenajări nr. 99 din 8 august 1962 despre care se face vorbire în concluziile raportului de expertiză.
Mai mult, în considerentele deciziei atacate, s-a reţinut că autorii recurentei au donat terenul pentru a nu mai plăti impozitele aferente acestuia, ceea ce, dacă ar fi adevărat, ar conduce la concluzia că a lipsit intenţia donatorilor de a gratifica statul.
Ca atare, probele administrate nefiind suficiente pentru soluţionarea corectă a cauzei, se impune admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei la Curtea de Apel Ploieşti pentru rejudecarea apelului.
Este necesar a se completa probele existente la dosar cu înscrisurile menţionate, din care să rezulte existenţa contractului de donaţie în formă autentică şi că s-au demolat construcţiile existente pe terenul în litigiu.
De asemenea, este necesar a se completa probatoriile şi în ceea ce priveşte intenţia donatorilor de a gratifica statul.
Cu ocazia rejudecării se vor avea în vedere şi celelalte critici formulate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta B.V. împotriva deciziei civile nr. 2537 din 4 octombrie 2005 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă.
Casează Decizia atacată şi trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Ploieşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 iulie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 602/2004. Civil. Obligatia de a face. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 600/2004. Civil. Contestatie la executare.... → |
|---|
