ICCJ. Decizia nr. 6031/2004. Civil. Expropriere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6031
Dosar nr. 2004/62/2007
Şedinţa publică din 17 octombrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 20 februarie 2007, reclamantul Municipiul Braşov prin Primar a chemat în judecată pe pârâţii P.N. şi P.A., solicitând să se dispună exproprierea pentru cauză de utilitate publică a terenului în suprafaţă de 1844 mp, înscris în C.F. 35679 Bv, sub nr. top 10028/1/2/2/1/1/1/2, proprietatea pârâţilor şi intabularea în favoarea sa a dreptului de proprietate cu titlu de expropriere cu stabilirea dreptului la despăgubiri în cuantum de 24340,8 Euro (13,20 Euro/mp), care urmează să fie plătite reclamanţilor la paritatea leu/Euro de la data efectuării plăţii.
În motivarea cererii, reclamantul a învederat că pentru realizarea obiectivului „Ocolitoarea Municipiu Bv sector DM 11 – DM 13", declarat lucrare de utilitate publică prin Hotărârea Consiliului Judeţean nr. 69/2005, în temeiul H.C.L. nr. 534/2005 a fost aprobată lista terenurilor care urmează a fi expropriate, printre care se află şi terenul în litigiu, precum şi oferta de despăgubire corespunzătoare acestora.
Nemulţumirile pârâţilor privind cuantumul despăgubirilor astfel stabilite, pot fi valorificate în cadrul procedurii reglementate de Legea nr. 33/1994.
În drept, cererea dedusă judecăţii a fost întemeiată pe prevederile art. 1, art. 2, art. 7, art. 13, art. 18, art. 21 şi urm. din Legea nr. 33/1994.
Prin sentinţa civilă nr. 473/S din 29 octombrie 2007, Tribunalul Braşov, secţia civilă, a admis în parte acţiunea reclamantului şi a dispus exproprierea pentru cauză de utilitate publică a terenului solicitat.
A fost obligat reclamantul să plătească pârâţilor suma de 137.931,20 lei despăgubiri, în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a acestei hotărâri.
S-a dispus înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate al reclamantului asupra terenului menţionat cu titlu de drept de expropriere, după îndeplinirea obligaţiei de mai sus.
A fost respinsă cererea reclamantului având ca obiect stabilirea cuantumului despăgubirii la suma de 13,20 Euro/mp.
Prima instanţă a reţinut, în esenţă, ca fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 1, art. 3, art. 8, art. 9, art. 11, art. 21 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, motiv pentru care a admis în parte cererea dedusă judecăţii.
Apelul declarat de pârâţi împotriva susmenţionatei hotărâri a fost admis în parte prin Decizia nr. 22/Ap din 26 februarie 2008 a Curţii de Apel Braşov, care a dispus schimbarea în parte a sentinţei tribunalului în sensul că reclamantul a fost obligat să plătească pârâţilor suma de 193.804,40 lei cu titlu de despăgubiri în loc de 137.931,20 lei.
S-a reţinut aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 26 alin. (4) din Legea nr. 33/1994, constând în deducerea sporului de valoare din daune şi nu din preţ. Or, în cauză neexistând daune, greşit a fost scăzut sporul de valoare din preţul imobilului, eroare corectată prin Decizia curţii de apel.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâţii, criticând-o pentru nelegalitate, critici ce au fost încadrate în motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., constând în greşita aplicare a legii dedusă raportului juridic litigios, considerată ca fiind HG nr. 834/1991 şi nu pe aceea imperativ stabilită prin legea specială, art. 26 din Legea nr. 33/1994.
La termenul de dezbateri Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a invocat din oficiu, excepţia nulităţii hotărârii atacate, care, în conformitate cu dispoziţiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ. urmează a fi analizată cu prioritate.
Cu referire la excepţia invocată se reţine că, potrivit art. 23 din Legea nr. 33/1994, la judecata litigiilor supuse prevederilor acestei legi, participarea procurorului este obligatorie, dispoziţie legală imperativă şi a cărei încălcare faţă de termenii textului şi scopul actului normativ este sancţionată cu nulitatea actului de procedură emis cu nesocotirea sa.
Or, din verificarea actelor şi lucrărilor dosarului, rezultă că la termenul de dezbatere a apelului, 12 februarie 2008, judecata cauzei s-a făcut în lipsa procurorului, neregulritate sancţionată cu nulitatea actului de procedură pronunţat în atare condiţiuni.
Faţă de considerentele ce preced şi care fac de prisos analiza criticilor privind fondul litigiului, în temeiul art. 312 alin. (5) C. proc. civ. recursul va fi admis cu consecinţa casării hotărârii pronunţate în apel şi rejudecarea căii de atac exercitate de apelanţii-pârâţi.
Cu prilejul rejudecării apelului vor fi analizate şi criticile invocate în prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâţii P.N. şi P.A. împotriva deciziei nr. 22/Ap din 26 februarie 2008 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă, pe care o casează şi trimite cauza la aceeaşi instanţă de apel pentru rejudecarea apelului.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 octombrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6794/2004. Civil. Anulare act. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5199/2004. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
