ICCJ. Decizia nr. 606/2004. Civil. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 606.
Dosar nr. 9535/2004
Şedinţa publică din 7 iulie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Râmnicu Vâlcea sub nr. 246 din 7 ianuarie 2003 reclamanta G.M. a chemat în judecată Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, D.G.F.P. Vâlcea solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună restituirea a 390 monezi de aur, iar în situaţia în care acestea nu mai există fizic s-au solicitat despăgubiri constând în contravaloarea aurului în prezent.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că în anul 1960 fosta Miliţie a Raionului Băileşti, Regiunea Craiova, a confiscat abuziv de la tatăl său G.I., un număr de 390 monezi aur de diferite mărimi pe care autorul le avea de la părinţii săi.
Reclamanta este singura moştenitoare a autorului său.
Potrivit actelor din arhivele B.N.R. cantitatea de aur a fost confiscată întocmindu-se un proces-verbal, în care sunt descrise monezile ridicate şi felul acestora.
Reclamanta a precizat că în situaţia în care monezile nu mai există în materialitatea lor a solicitat să fie despăgubită cu suma ce reprezintă contravaloarea lor aşa cum prevede art. 341 alin. (2) din OG 190/2000 completată şi modificată cu Legea nr. 261/2002.
Prin Decizia civilă nr. 4271 din 15 septembrie 2003 Judecătoria Rm. Vâlcea a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta G.M. împotriva Statului Român reprezentat prin Ministerul Finanţelor Publice, pe care l-a obligat la plata sumei de 622.966.301 lei reprezentând contravaloarea a 286 monede din aur.
A fost respinsă acţiunea faţă de pârâţii B.N.R., sucursala judeţeană Dolj, Ministerul de Interne şi B.N.R., precum şi cererea de chemare în garanţie formulată de Ministerul Finanţelor Publice, D.G.F.P. Vâlcea împotriva Ministerului de Interne şi B.N.R., sucursala Dolj, admiţând cererea de intervenţie formulată de B.N.R., sucursala Bucureşti.
Instanţa a reţinut că pentru 70 de monezi, autorul a fost despăgubit, constatându-se permisă dobândirea lor şi obligatorie numai predarea, restul monezilor fiind confiscate ca nelegal deţinute topite şi valorificate în interesul statului.
Împotriva sentinţei, au declarat apeluri Parchetul de pe lângă Judecătoria Rm. Vâlcea, Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, reprezentat de D.G.F.P. Vâlcea, B.N.R. reprezentată prin sucursala judeţeană Argeş, formulând o cerere intitulată întâmpinare, pe care a solicitat ca instanţa să o trateze drept apel.
Prin Decizia civilă nr. 318/A din 20 februarie 2004, Curtea de Apel Piteşti, secţia civilă, a admis apelurile principale declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Rm. Vâlcea, Ministerul Finanţelor Publice pentru Statul Român, apelul aderentei B.N.R. prin B.N.R., sucursala judeţeană Argeş în contradictoriu cu reclamanta G.M., a schimbat sentinţa în sensul respingerii în tot a acţiunii.
Pentru a pronunţa o astfel de hotărâre, instanţa a calificat întâmpinarea formulată de B.N.R., sucursala judeţeană Argeş, drept o cerere de aderare la apel potrivit art. 2935 având în vedere dispoziţia normativă prevăzută de OUG nr.190/2000 aprobată prin HG nr. 1344/2003.
De asemenea potrivit art. 341 din OUG 190/2000 modificată prin Legea nr. 261/2002 restituirea de către instanţele judecătoreşti a obiectelor din metale preţioase de natura celor prevăzute de art. 3 se face numai în cazul preluării lor abuzive, cu încălcarea reglementărilor în vigoare după anul 1946 şi până în anul 1990.
A mai reţinut instanţa că actualul legiuitor nu a înţeles să declare abuziv regimul juridic anterior aplicabil bunurilor de această natură în mod greşit, instanţa de fond a apreciat generic abuzivă confiscarea săvârşită în temeiul Decretului nr. 210/1960.
În contra acestei decizii a declarat recurs reclamanta G.M., pe care a criticat-o pentru nelegalitate în sensul că instanţa în mod greşit a calificat întâmpinarea formulată de B.N.R., sucursala judeţeană Argeş, ca o cerere de aderare la apel împotriva sentinţei civile nr. 4271/2003 a Judecătoriei Rm. Vâlcea, pentru că aceasta nu are calitate în prezenta cauză, neavând mandat de la B.N.R. pentru a o reprezenta şi a formula cereri în numele ei.
A mai arătat, reclamanta, că preluarea monezilor de aur a fost făcută abuziv cu încălcarea Decretului nr. 210/1960 deoarece încălcările obligaţiilor prevăzute de acest decret erau sancţionate ca infracţiuni şi contravenţii, iar bunurile care fac obiectul acestora se confiscă, ori, autorul său nu a fost nici cercetat penal şi nici condamnat sau sancţionat pentru săvârşirea vreunei fapte incriminate de Decretul nr. 210/1960. Neexistenţa vreunei condamnări nu putea conduce la măsura confiscării.
Se mai menţionează că instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra acestor dovezi ce erau hotărâtoare în dezlegarea pricinii.
Curtea examinând Decizia prin prisma criticilor aduse constată recursul fondat potrivit celor ce se vor arăta.
La data de 20 februarie 2004 Curtea de Apel Piteşti, în mod greşit a pus în discuţie calificarea cererii B.N.R., sucursala Argeş, din întâmpinare în cerere de aderare la apelul declarat împotriva sentinţei civile nr. 4271 din 15 septembrie 2003 pronunţată de Judecătoria Rm. Vâlcea în dosarul nr. 246/2003, când în realitate prin precizările din 15 decembrie 2003 aflate la dosarul Curţii de Apel Piteşti, B.N.R., sucursala judeţeană Argeş, a solicitat calificarea întâmpinării ca apel.
Având în vedere că instanţa de apel s-a pronunţat ultra petita, partea înţelegând să facă o cerere de apel şi nu de aderare la apel, urmează a se admite recursul sub acest aspect şi a se trimite cauza spre rejudecarea apelurilor formulate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Rm. Vâlcea, Ministerul Finanţelor Publice pentru Statul Român şi B.N.R. prin B.N.R., sucursala judeţeană Argeş şi de a se discuta cererea de apel a B.N.R. în raport de condiţiile impuse de codul de procedură civilă pentru asemenea cerere.
Cu această ocazie instanţa va lua în examinare şi celelalte critici ale reclamantei G.M. aduse în recurs sub aspectul aplicării greşite a Decretului nr. 210/1960 în sensul că s-a aplicat măsura confiscării monezilor de aur în lipsa unei condamnări.
Faţă de cele de mai sus, urmează a se admite recursul reclamantei împotriva deciziei civile nr. 318/A din 20 februarie 2004 şi a se trimite cauza spre rejudecarea apelurilor la Curtea de Apel Piteşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul reclamantei G.M. împotriva deciziei civile nr. 318/A din 20 februarie 2004 a Curţii de Apel Piteşti pe care o casează.
Trimite cauza spre rejudecarea apelurilor la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 7 iulie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6075/2004. Civil. Acţiune de intabulare în... | ICCJ. Decizia nr. 6060/2004. Civil. Actiune în constatare. Recurs → |
|---|
