ICCJ. Decizia nr. 6075/2004. Civil. Acţiune de intabulare în C.F. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6075
Dosar nr. 20405/2004
Şedinţa publică din 7 iulie 2005
Asupra recursului în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La 10 ianuarie 2002, reclamanţii Ţ.G. şi Ţ.P. au chemat în judecată pe pârâţii Ţ.V. şi R.I. solicitând:
- să se constate că au dobândit, prin cumpărare de la pârâţi, dreptul de proprietate asupra unei suprafeţe de cca 20.000 mp teren fânaţ şi păşune, situată în comuna Panaci, la locul numit P.P. şi B.;
- să se dispună intabularea, în devălmăşie, a dreptului astfel stabilit.
În motivarea acţiunii reclamanţii au susţinut că:
- terenul în discuţie face parte din masa succesorală a mamei lor şi a pârâţilor;
- succesiunea defunctei lor mame s-a finalizat prin Decizia nr. 819/2001 a Tribunalului Suceava, pârâţilor R.I. şi Ţ.V. revenindu-le suprafeţele de 11.239 mp teren fânaţ şi păşune (parcelele F2/3, P2/3, N3, P1/4) şi respectiva cca 11.000 mp (parcelele F2/1, A2/1, P2/1, N1, P1/5);
- au cumpărat toată cota succesorală a pârâtei R.I. printr-o convenţie sub semnătură privată din 6 august 1995, plătindu-i 750.000 lei dar vânzătoarea nu a depus diligenţe pentru încheierea actului autentic, deşi cu această ocazie urma să primească un rest de 250.000 lei;
- de la pârâtul Ţ.V. au cumpărat în anul 1994, tot printr-un act sub semnătură privată, 17 prăjini teren arabil şi 35 prăjini pădure (aproximativ 8800 mp) dar nici acest vânzător nu a încheiat actul autentic.
Judecătoria Vatra Dornei, prin sentinţa civilă nr.380 din 1 aprilie 2004, a respins acţiunea ca nefondată şi i-a obligat pe reclamanţi să plătească pârâţilor 2.000.000 lei cheltuieli de judecată.
S-a reţinut că:
- Ţ.M., autoarea părţilor, a decedat la 11 ianuarie 1992, iar împărţirea averii acesteia s-a făcut pe cale judiciară, prin Decizia nr. 819 din 27 februarie 2001 a Tribunalului Suceava;
- înainte de finalizarea procesului de partaj succesoral, respectiv în anul 1994 şi la 6 august 1995, reclamantul Ţ.G. a încheiat două înscrisuri sub semnătură privată, unul cu pârâtul Ţ.V. iar celălalt cu pârâta R.I.;
- prin înscrisurile menţionate, Ţ.V. şi R.I. s-au obligat să-i vândă reclamantului Ţ.G. suprafeţele de 17 prăjini teren fânaţ (în locul numit P.P. ) şi 35 prăjini păşune (în locul numit B.) şi, respectiv, o suprafaţă neprecizată (teren şi grajd), dobândite de la defuncta lor mamă;
- pârâtul Ţ.V. a solicitat ca preţ suma de 100.000 lei şi, potrivit martorilor audiaţi în cauză, efectuarea anumitor activităţi gospodăreşti pe timp de 3 ani;
- înscrisul întocmit cu pârâtul Ţ.V. conţine (pe verso) o clauză de dezicere, iar reclamantul nu şi-a respectat obligaţia referitoare la prestarea unor activităţi gospodăreşti;
- preţul terenului vândut de pârâta R.I. era de lei, din care vânzătoarea a primit efectiv doar 550.000 lei; ambele înscrisuri sub semnătură privată au valoarea unor promisiuni de vânzare, deci au dat naştere unor obligaţii de a face;
- neîndeplinirea obligaţiilor asumate de reclamanţi şi clauza de dezicere inserată în convenţia încheiată cu pârâtul Ţ.V. împiedică pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare.
Curtea de Apel Suceava, secţia civilă, prin Decizia nr. 2442 din 22 septembrie 2004, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanţi, cu motivarea că nefiind executate clauzele anticipatorii de promisiuni contracte de vânzare-cumpărare, respectiv predarea parcelelor în litigiu şi achitarea preţului, în speţă nu sunt îndeplinite cerinţele pentru pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de act autentic.
Reclamanţii au declarat recurs şi fără să se refere concret la motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., au susţinut că ambele hotărâri ar fi greşite deoarece:
- din lectura convenţiilor rezultă că terenurile au fost predate;
- neplata unei diferenţe ca preţ nu echivalează cu neplata preţului;
- în calitate de moştenitori rezervatari aveau posesia moştenirii, iar vânzarea bunurilor indivize este îngăduită de lege;
- proba cu martori era inadmisibilă, conform art. 1191, art. 1197, art. 1198 C. civ., nefiind întrunite condiţiile cerute de lege şi existând înscrisuri necontestate de părţi;
- în speţă era inaplicabilă Legea nr. 18/1991, iar ambele instanţe nu au motivat respingerea celui de al doilea capăt de cerere.
Critica referitoare la predarea terenurilor presupune reaprecierea materialului probator şi, ca atare, nu se încadrează în cazurile de nelegalitate prevăzute limitativ de art. 304 C. proc. civ.
Celelalte critici, a căror dezvoltare permite încadrarea în motivele prevăzute de art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., sunt nefondate deoarece:
- posesia moştenirii, vânzarea bunurilor indivize şi Legea nr. 18/1991, nu au constituit argumente de justificarea soluţiei de respingere a acţiunii;
- raporturile de rudenie apropiată între părţi fac inadmisibilă interdicţia prevăzută de art. 1191 alin. (2) C. civ., astfel că proba cu martori peste ceea ce cuprinde înscrisul sub semnătură privată încheiat de Ţ.G. şi Ţ.V. era admisibilă;
- respingerea motivată a primului capăt de cerere, referitor la constatarea dobândirii dreptului de proprietate, făcea inutilă analizarea detaliată a celuilalt capăt de cerere, privitor la intabularea aceluiaşi drept.
Aşa fiind, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat în cauză va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanţii Ţ.P. şi Ţ.G. împotriva deciziei nr. 2442 din 22 septembrie 2004 a Curţii de Apel Suceava, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 iulie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6085/2004. Civil. Daune cominatorii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 606/2004. Civil. Recurs → |
|---|
