ICCJ. Decizia nr. 6074/2004. Civil. Litigiu asigurari sociale. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6074
Dosar nr. 1882/2004
Şedinţa publică din 4 noiembrie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Harghita, prin sentinţa civilă nr. 129 din 6 februarie 2003 astfel cum a fost rectificată prin încheierea din 12 martie 2003 a fost admisă acţiunea formulată de reclamantul M.N.I. împotriva pârâtei Casa Judeţeană de Pensii Harghita şi s-a dispus recalcularea pensiei de serviciu şi pensiei suplimentare începând cu data de 1 mai 2000 până la 30 octombrie 2000 la valoarea de referinţă sectorială de 1.140.800 lei şi de la 1 ianuarie 2002 până la 1 octombrie 2002 la valoarea de referinţă sectorială de 1.636.502 lei şi de la 1 octombrie 2002, în continuare la valoarea de referinţă sectorială de 1.832.882 lei; s-a dispus că la recalcularea pensiei să se aplice sporurile de 20% pentru stabilitate în magistratură şi de 15% pentru activitate în condiţii deosebite; s-a dispus achitarea diferenţelor de pensie rezultată în cererea recalculărilor dispuse.
Pentru intervalul ce interesează (1 mai 2000 – 30 octombrie 2000) instanţa a reţinut că potrivit OUG nr. 134/1999, începând cu luna septembrie 1999 salarizarea personalului din organele autorităţii judecătoreşti se va face pe baza valorii de referinţă sectorială prevăzută de Legea nr. 154/1998, pentru funcţii de demnitate publică alese şi numite, iar prin Legea Bugetului de Stat pe anul 2000 (Legea nr. 76/2000) s-a stabilit că începând cu luna mai 2000 valoarea de referinţă universală este de 1.840.800 lei, iar indicatorul de prioritate intersectorială este de 0,62. În aceste condiţii, valoarea de referinţă sectorială care trebuie aplicată începând cu luna mai 2000 pentru calculul salariilor magistraţilor şi personalului auxiliar de specialitate era de 1.140.800 lei.
Recursul declarat de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Harghita a fost respins de Curtea de Apel Târgu-Mureş prin Decizia civilă nr. 535 din 16 mai 2003.
Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în conformitate cu prevederile art. 27 lit. f) din Legea nr. 92/1992 şi ale art. 330 pct. 2 C. proc. civ., în vigoare la data când hotărârile judecătoreşti au devenit irevocabile, şi ale art. II alin. (3) din OUG nr. 58 din 25 iunie 2003 a declarat recurs în anulare împotriva sentinţei civile nr. 129 din 6 februarie 2003 a Tribunalului Harghita şi a deciziei civile nr. 535 din 16 mai 2003 a Curţii de Apel Târgu-Mureş şi a solicitat casarea parţială a hotărârilor atacate şi, pe fond, respingerea capătului de cerere privind reactualizarea pensiei şi plata diferenţei de pensie solicitată pentru perioada 1 mai – 31 octombrie 2000.
Prin recursul în anulare declarat se arată că instanţele au făcut o interpretare şi aplicare greşită a legii de salarizare în ceea ce priveşte obligarea pârâtei la reactualizarea pensiei.
Se arată că OUG nr. 83/2000, publicată în M. Of. nr. 425 din 1 septembrie 2000, a intrat în vigoare la data de 1 noiembrie 2000, potrivit art. 9 alin. (1) din acest act normativ, care prevede că „Prezenta ordonanţă intră în vigoare la data de întâi a lunii următoare celei în care s-a suplimentat în mod corespunzător bugetul pe anul 2000 al instituţiilor publice prevăzute la art. II, cu excepţia art. I pct. 38 care se aplică de la data de 1 ianuarie 2001". În consecinţă Casa Judeţeană de Pensii Harghita se află în imposibilitatea de a efectua plata diferenţei solicitată de reclamant pentru perioada 1 mai – 31 octombrie 2000.
Analizând recursul în anulare declarat, Înalta Curte constată că acesta este fondat pentru următoarele motive:
Potrivit art. 1 din OUG nr. 134/1999, aprobată prin Legea nr. 714 din 3 decembrie 2001, începând cu luna septembrie 1999, valoarea coeficientului de ierarhizare a salariilor de bază ale personalului din organele autorităţii judecătoreşti, reglementată de Legea nr. 50/1996 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului din organele autorităţii judecătoreşti, cu modificările şi completările ulterioare, este egală cu valoarea de referinţă sectorială prevăzută de Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar şi a indemnizaţiilor pentru persoane care ocupă funcţii de demnitate publică. În acelaşi timp, prin art. 3 şi art. 4 ale aceluiaşi act normativ se prevede că aceste prevederi se aplică în limita bugetelor de venituri şi cheltuieli ale Ministerului Justiţiei, Ministerului Public şi Curţii Supreme de Justiţie, după caz, aprobate pentru anul 1999 şi că până la data de 31 decembrie 1999 Ministerul Justiţiei va prezenta Guvernului proiectul de act normativ pentru corelarea salarizării personalului din organele autorităţii judecătoreşti cu prevederile Legii nr. 154/1998, cu modificările şi completările ulterioare.
Aceste dispoziţii semnifică faptul că valoarea coeficientului de ierarhizare a salariilor de bază ale personalului din organele autorităţii judecătoreşti nu se aplică din momentul intrării în vigoarea a ordonanţei de urgenţă. Pentru anul 1999 ea trebuia aplicată numai în măsura în care în bugetul Ministerului Justiţiei şi Ministerului Public s-ar fi alocat fonduri pentru aceasta, pentru anii următori aplicându-se numai în măsura în care un nou act normativ ar fi fost adoptat.
Acest nou act normativ a fost OG nr. 83/2000, aprobată prin Legea nr. 370 din 9 iulie 2001, care stabileşte prin art. 1 alin. (1) că indemnizaţiile pentru magistraţi şi salariile de bază pentru celelalte categorii de personal din organele autorităţii judecătoreşti se stabilesc pe baza valorii de referinţă sectorială prevăzută de lege pentru funcţiile de demnitate publică alese şi numite din cadrul autorităţilor legislativă şi executivă. Ordonanţa a intrat în vigoare la 1 noiembrie 2000 dar prin dispoziţia tranzitorie a articolului II se precizează că prevederile sale se aplică în limita bugetelor aprobate Ministerului Justiţiei, Ministerului Public, Curţii Supreme de Justiţie şi Curţii de Conturi, după suplimentarea lor corespunzătoare. Prin urmare, spre deosebire de OUG nr. 134/1999, nu mai există menţiuni speciale referitoare la posibilitatea aplicării pentru anul în care actul normativ a intrat în vigoare, condiţionând aplicarea doar de suplimentarea bugetului ordonatorului principal de credite.
Or, bugetul Ministerului Public pe anul 2000 nu a fost suplimentat în acest scop în cursul anului 2000, aspect ce face inaplicabile dispoziţiile acestei ordonanţe.
Pe de altă parte, se reţine prin hotărârile criticate faptul că prin Legea nr. 76/2000, cu începere de la 1 mai 2000 s-a stabilit valoarea de referinţă sectorială la 1.140.800 lei iar art. 12 alin. (5) din acest act normativ nu abrogă prevederile art. 1 alin. (1) din OUG nr. 134/1999. Cu privire la acest aspect trebuie subliniat că potrivit alin. 4 din legea nr. 76/2000, valoarea de referinţă universală care se utilizează în vederea determinării valorii de referinţă sectoriale şi, respectiv, a salariilor de bază pentru personalul prevăzut în anexele nr. II/1, II/2, şi III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar şi a indemnizaţiilor pentru persoanele care ocupă funcţii de demnitare publică se stabileşte la 1.840.000 lei iar potrivit alin. (5), valoarea de referinţă universală prevăzută la alin. (4) se utilizează numai la stabilirea drepturilor salariale pentru personalul care ocupă funcţiile prevăzute în anexele menţionate.
Prin urmare, majorarea valorii de referinţă sectorială viza doar acele categorii prevăzute în anexele la care se face referire, printre care nu se numără şi magistraţii salarizaţi pe legea specială.
În consecinţă, nici pârâta Casa Judeţeană de Pensii nu putea fi obligată la recalcularea pensiei reclamantului pe baza valorii de referinţă sectorială avută în vedere de instanţe la pronunţarea hotărârilor atacate.
Pentru aceste considerente se va admite recursul în anulare, vor fi casate hotărârile atacate, iar pe fond se va respinge capătul de cerere privind recalcularea pensiei reclamantului pe perioada 1 mai – 31 octombrie 2000. Vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale hotărârilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul în anulare declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, împotriva sentinţei civile nr. 129 din 6 februarie 2003 a Tribunalului Harghita aşa cum a fost rectificată prin încheierea din 12 martie 2003 a aceluiaşi tribunal şi a deciziei civile nr. 535/R din 16 mai 2003 a Curţii de Apel Târgu-Mureş, pe care le casează şi în fond respinge capătul de cerere privind reactualizarea pensiei reclamantului pe perioada 1 mai – 31 octombrie 2000.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6088/2004. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6057/2004. Civil. Revizuire → |
|---|
