ICCJ. Decizia nr. 6145/2004. Civil. Obligatia de a face. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6145
Dosar nr. 20977/2004
Şedinţa publică din 8 iulie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea adresată la 14 octombrie 2002 Tribunalul Gorj, reclamantele B.M. şi M.B. au chemat în judecată pârâţii C.N.L. O. Târgu Jiu şi E.M.C. Motru, prin reprezentanţi, solicitând ca sentinţa ce se va pronunţa să stabilească obligaţia acestora de a-l încadra în muncă, la cariera Roşiuţa, pe nepotul lor Z.G.V.
În motivarea acţiunii reclamantele au arătat că prin procesul-verbal nr. 739 din 19 martie 2002 pârâţii s-au angajat că-l vor încadra în muncă pe nepotul lor cu începere de la 4 aprilie 2002, în schimbul permisiunii acordate acestora de a deplasa şi folosi o serie de utilaje pe terenul proprietatea reclamantelor. S-a mai învederat că, deşi aprobată, cererea de angajare nu şi-a produs nici un efect, pârâţii nefuzând să-şi respecte obligaţia asumată.
Tribunalul Gorj, prin sentinţa civilă nr. 1021 din 14 noiembrie 2002, a constatat că litigiul are natură civilă, iar nu de legislaţia muncii, astfel încât şi-a declinat competenţa în favoarea Judecătoriei Motru.
La rândul său, această din urmă instanţă şi-a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Gorj, secţia litigii de muncă, astfel încât a fost necesar ca prin Decizia civilă nr. 9 din 6 iunie 2003, Curtea de Apel Craiova, secţia conflicte de muncă, pronunţând un regulator de competenţă, să trimită cauza spre soluţionare Judecătoriei Motru.
Pe parcursul soluţionării cauzei de către această instanţă, numitul B.G.V., fost Z., a formulat cerere de intervenţie în interes propriu, solicitând admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.
Pârâţii au depus la dosarul cauzei întâmpinări, solicitând respingerea acţiunii cu motivarea principală că măsurile de restructurare şi reorganizare, reducerile masive de personal, fac imposibilă angajarea intervenientului.
Prin sentinţa civilă nr. 2519 din 4 decembrie 2003, Judecătoria Motru a respins acţiunea şi cererea de intervenţie reţinând că în raport de declanşarea unui program de disponibilizare a unui mare număr de angajaţi (circa 2700 în ultimii 2 ani), în schema de personal nu mai există posturi libere astfel încât pârâţii sunt în imposibilitate obiectivă de a îndeplini obligaţia asumată.
Soluţia a rămas definitivă ca urmare a respingerii ca nefondat, de către Curtea de Apel Craiova, prin Decizia nr. 2972 din 20 septembrie 2004, a apelului declarat de reclamante şi intervenient împotriva acestei sentinţe.
Prin recursul de faţă, nemotivat în drept, reclamantele şi intervenientul critică hotărârile şi susţin că pârâţii, cu rea-credinţă, refuză să execute obligaţia asumată, fapt cu atât mai grav cu cât cererea de angajare a şi fost iniţial aprobată.
Examinând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte reţine că recursul nu este fondat, soluţia de respingere a acţiunii şi a cererii de intervenţie fiind pe deplin jusitificată.
Aşa cum în mod corect au reţinut instanţele şi a motivat pe larg curtea de apel, convenţia civilă dintre părţi este nulă din punctul de vedere al efectelor de dreptul muncii, fiind contrară prevederilor legale care reglementează regimul juridic al încadrării în muncă a unei persoane.
Principiul obligativităţii efectelor contractului poeta sunt servando, consacrat de art. 969 C. civ., are ca ipoteză convenţiile „legal făcute", ceea ce nu este cazul în speţă.
Dacă, asumându-şi o obligaţie imposibil de îndeplinit, pârâţii, prin prepuşii lor, au cauzat un prejudiciu, ei nu sunt, desigur, exoneraţi de răspundere, dar eventuala lor responsabilitate ar putea fi angajată într-un cu totul alt cadru procesual şi pe alte temeiuri decât cele alese de reclamantă.
Aşa fiind, cum hotărârile pronunţate sunt legale şi temeinice, recursul va fi respins ca nefondat conform prevederilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantele B.M. şi M.B. împotriva deciziei nr. 2972 din 20 septembrie 2004 a Curţii de Apel Craiova, secţia civilă, ca nefondat.
Respinge recursul declarat de intimatul B.G.V. împotriva deciziei deciziei nr. 2972 din 20 septembrie 2004 a Curţii de Apel Craiova, secţia civilă, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 iulie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6191/2004. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6084/2004. Civil → |
|---|
