ICCJ. Decizia nr. 6084/2004. Civil. Divort. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6084
Dosar nr. 3724/2004
Şedinţa publică din 4 noiembrie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Judecătoria Gura Humorului, prin sentinţa civilă nr. 1021 din 31 octombrie 2003 a admis acţiunea de divorţ formulată de reclamantul S.P. împotriva pârâtei S.E. şi a declarat desfăcută, căsătoria încheiată de părţi la data de 24 mai 1971 şi înregistrată sub nr. 15 în registrul stării civile al Primăriei comunei Drăgoieşti din vina ambilor soţi.
S-a dispus ca pârâta să reia numele purtat anterior căsătoriei de C.
Minorul S.P. născut la data de 18 iunie 1986 a fost încredinţat spre creştere şi educare pârâtei iar reclamantul a fost obligat să plătească lunar suma de 496.000 lei cu titlu de pensie de întreţinere pentru copil cu începere de la data introducerii acţiunii, 5 iunie 2003, şi până la majorat.
Instanţa de fond a reţinut din probele administrate că în ultimii doi ani ai căsătoriei între părţi au intervenit neînţelegeri frecvente, culminând cu un conflict fizic între soţi, în urma căruia reclamantul a suferit leziuni pentru a căror vindecare au fost necesare 11-12 zile de îngrijiri medicale.
Această stare conflictuală a dus la separarea în fapt a părţilor în luna mai 2003.
După separarea în fapt, reclamantul întreţine o relaţie extraconjugală.
Constatând că relaţiile dintre soţi sunt iremediabil vătămate iar continuarea căsătoriei nu mai este posibilă, instanţa a admis acţiunea şi a declarat desfăcută căsătoria din vina ambilor soţi.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta criticând-o ca nelegală şi netemeinică, precizând că nu este de acord cu desfacerea căsătoriei mai ales că vinovat de deteriorarea relaţiilor de familie este reclamantul.
Curtea de Apel Suceava, prin Decizia civilă nr. 725 din 22 martie 2004 a respins ca nefondat apelul pârâtei cu motivarea că în mod judicios, instanţa de fond a reţinut că relaţiile de familie nu mai pot continua din culpa ambilor soţi.
Astfel, reclamantul întreţine o relaţie extraconjugală iar pârâta, pe parcursul căsătoriei, nu manifesta afecţiune faţă de soţ, provoca dese scandaluri soldate cu agresiune fizice şi era geloasă.
Nemulţumită de această hotărâre, pârâta S.E. a declarat recurs în termenul prevăzut de lege, fără a indica vreunul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
În dezvoltarea criticilor aduse deciziei instanţei de apel, pârâta consideră că, în mod nelegal, i-a fost respinsă proba testimonială în faza de apel prin care dorea să dovedească că numai reclamantul este vinovat de destrămarea căsătoriei; că reclamantul a lipsit la termenul de judecată din data de 20 august 2003 la instanţa de fond şi nu a depus probe în justificarea absenţei sale; în fine, greşit au reţinut instanţele că l-a agresat pe reclamant, deşi acesta avusese un conflict cu un alt bărbat care l-a lovit şi a profitat de această situaţie imputând apelantei că i-a provocat vătămările.
Criticile formulate de recurenta-pârâtă fac posibilă încadrarea cererii de recurs în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Decizia atacată în raport de motivele invocate, Curtea va respinge recursul pârâtei ca nefondat pentru cele ce se vor arăta în continuare.
Împrejurarea că instanţa de apel a respins cererea pârâtei de completare a probelor este o critică ce nu se încadrează în dispoziţiile art. 304 C. proc. civ. şi nu constituie motiv de recurs.
Nici reaprecierea probelor administrate în sensul dorit de recurentă nu poate avea loc pe calea recursului, ce este reglementat de legiuitor ca o cale extraordinară de atac.
Referitor la nesancţionarea de către instanţe a lipsei nejustificate a intimatului-reclamant la termenul din 20 august 2003 în faţa instanţei de fond, este de observat că această critică nu a constituit motiv de apel.
Mai mult, cu actele depuse, intimatul face verosimilă imposibilitatea de prezentare la termenul precizat de recurentă, aşa încât nici acest motiv invocat nu este întemeiat.
Faţă de cele ce preced şi în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta S.E.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta S.E. împotriva deciziei civile nr. 725 din 22 martie 2004 a Curţii de Apel Suceava, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6071/2004. Civil. Stabilirea competenţei | ICCJ. Decizia nr. 6018/2004. Civil → |
|---|
