ICCJ. Decizia nr. 6178/2004. Civil
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 1570 din 10 septembrie 2003 Judecătoria Câmpulung a respins acțiunea, așa cum a fost completată și precizată, formulată de reclamanta A.M. împotriva pârâților Ș.P., Ș.S., M.E., Ș.I.; a respins cererea reconvențională formulată de pârâtul Ș.P.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin construirea unui gard despărțitor între proprietățile părților, de către pârâtul Ș.P., acesta nu a ocupat vreo porțiune de teren din proprietatea reclamantei.
Curtea de Apel Pitești, prin decizia civilă nr. 253 din 9 decembrie 2003, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta A.M., împotriva sentinței civile nr. 1570 din 10 septembrie 2003 pronunțată de Judecătoria Câmpulung, în contradictoriu cu pârâții Ș.P., Ș.S., M.E. și Ș.I.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că pârâții nu au ocupat vreo porțiune de teren din suprafața de 9520 mp ce aparține reclamantei, prin edificarea unui gard de către pârâți pe linia de hotar ce desparte proprietățile părților.
împotriva deciziei civile mai sus menționată a declarat recurs reclamanta A.M., criticând-o ca fiind neteminică și nelegală, invocând prevederile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., deoarece :
- Instanța de apel în mod greșit a reținut că pârâtul Ș.P. prin construirea unui gard între proprietățile părților nu a ocupat vreo porțiune de teren din proprietatea reclamantei, deși din probe rezultă contrariu.
- Expertiza tehnică s-a efectuat fără ca reclamanta să fie citată. La dosarul cauzei nu există probe din care să rezulte că reclamanta a fost citată cu recomandată, în condițiile art. 208 C. proc. civ.
Recursul nu este fondat.
Potrivit art. 584 C. civ., orice proprietar poate cere obligarea vecinului său la grănițuire, proprietăți învecinate cu a sa urmând ca cheltuielile să fie suportate, deopotrivă de ambele părți.
Când prin acțiunea în grănițuire se solicită stabilirea hotarului dintre proprietari și obligarea pârâtului de a preda porțiunea de teren pe care o ocupă fără drept, expertul are îndatorirea de a stabili hotarul care desparte terenurile părților în proces prin determinări tehnice exacte.
în speță, reclamanta A.M. a susținut că pârâtul Ș.P. prin construirea unui gard ce desparte proprietățile părților, a ocupat din proprietatea ei circa 200 mp, în pct. "Lunca - La Pietreanu", com. Dragoslavele, jud. Argeș.
Susținerea reclamantei în sensul celor menționate mai sus nu poate fi reținută, de vreme ce din raportul de expertiză tehnică, efectuat în cauză rezultă că pârâtul Ș.P. prin construirea unui gard între proprietățile părților, nu a ocupat nici o porțiune de teren din proprietatea reclamantei, raport de expertiză din dosarul nr. 427/2003 al Judecătoriei Câmpulung anexat la dosarul cauzei.
Nu poate fi reținută nici susținerea reclamantei în sensul că în pct. "Lunca-La Pietreanu", Dragoslavele jud. Argeș, este proprietara unui teren de 10.000 mp, atâta vreme cât din raportul de expertiză mai sus-menționat rezultă că reclamanta deține suprafața de 9520 mp cât există în realitate.
Același raport de expertiză evidențiază faptul că nici ceilalți pârâți: Ș.S., M.E., Ș.I. nu au ocupat vreo porțiune de teren din proprietatea reclamantei.
Cel de-al doilea motiv de apel vizează nelegalitatea deciziei instanței de apel, în sensul că în mod greșit a reținut că raportul de expertiză a fost întocmit cu respectarea art. 208 C. proc. civ.
în conformitate cu prevederile textului de lege mai sus menționat, dacă pentru expertiză este nevoie de o lucrare la fața locului ea nu poate fi făcută decât după citarea părților prin carte poștală recomandată.
în speță, raportul de expertiză s-a efectuat după ce părțile au fost convocate prin scrisori recomandate cu confirmare de primire pentru data de 20 iunie 2003 la locul în litigiu, pârâții s-au prezentat, iar reclamanta a lipsit.
Faptul că deși reclamanta a fost citată cu scrisoare recomandată pentru data de 20 iunie 2003, iar aceasta nu s-a prezentat, acest lucru nu poate conduce la concluzia că raportul de expertiză este nul.
Pentru toate aceste considerente, înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că motivele de recurs invocate nu se încadrează în temeiurile de drept prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ, și în consecință, recursul declarat de reclamantă împotriva deciziei civile nr. 253 din 9 decembrie 2003 a Curții de Apel Pitești, fiind nefondat a fost respins.
în conformitate cu prevederile art. 274 C. proc. civ, reclamanta a fost obligată la plata sumei de 5.470.000 lei cu titlu cheltuieli de judecată față de pârâți.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6182/2004. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6128/2004. Civil → |
|---|
