ICCJ. Decizia nr. 6182/2004. Civil
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 566 din 18 septembrie 2003 Judecătoria Gurahonț jud. Arad, a admis acțiunea formulată de Consiliul Local al comunei Hălmagiu în contradictoriu cu pârâtul F.A. și pe cale de consecință a constatat că reclamanta a dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiune asupra imobilului identificat în C.F. nr. 582 Hălmagiu nr.top 187/a/2/b casa cu nr. 175 curte și grădină în suprafață de 2196 mp; a admis cererea de intervenție în nume propriu formulată de intervenienta Asociația familială F. Hălmăgel reprezentată prin T.F.D. și în consecință a constatat că intervenienta are calitate de chiriaș a imobilului identificat în C.F. nr. 582 Hălmagiu; reclamanta a fost obligată să declanșeze procedura negocierii directe, în vederea vânzării spațiului pe care intervenienta îl deține în calitate de chiriaș; a autorizat intabularea dreptului de proprietate în coala de C.F. conform sentinței rămasă definitivă.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că imobilul în litigiu, casa cu nr. 175 și intabulată în C.F., a fost sechestrat în anul 1964 și, de atunci și până în prezent s-a aflat în posesia exercitată continuu, public, pașnic și sub nume de proprietar de către reclamant.
S-a mai reținut că imobilul menționat mai sus a făcut obiectul unui contract de închiriere care a intervenit între reclamant și SC C. SA Sebiș. Ulterior, drepturile și obligațiile fostului chiriaș au fost preluate prin concesiune, în baza contractului nr. 85 din 21 martie 2003 de către Asociația Familială F.
Curtea de Apel Timișoara, prin decizia civilă nr. 695 din 19 aprilie 2004, a admis apelul formulat de reclamantul Consiliul Local Hălmagiu împotriva sentinței civile nr. 566 din 18 septembrie 2003 pronunțată de Judecătoria Gurahonț, în contradictoriu cu pârâtul F.A. și intervenienta Asociația Familială F. Hălmăgel; a schimbat în parte sentința apelată în sensul că: s-a respins cererea de intervenție în interes propriu formulată de Asociația Familială F. Hălmăgel; a menținut în rest hotărârea atacată; a respins apelul declarat de intervenienta Asociația Familială F. împotriva aceleiași hotărâri.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că imobilul ce face obiectul litigiului, casa cu nr. 175, curte și grădină cu 2196 mp, înscrisă în C.F. nr. 582 Hălmagiu, are ca proprietar tabular pe pârâtul F.A. și a fost dobândit cu titlu de moștenire legală. Că, deși a fost notat un sechestru penal asupra porțiunii de 1 din imobilul în litigiu, pârâtul a continuat să locuiască în imobil până în anul 1970 când a plecat din țară.
S-a mai reținut că din momentul plecării din țară a pârâtului F.A. și până în prezent, reclamantul s-a comportat ca un proprietar, exercitând în mod continuu, public și pașnic posesia cu privire la imobilul în litigiu, în condițiile art.1847, 1854 C. civ.
Aceeași instanță de apel a reținut că intervenienta Asociația Familială F. nu a avut niciodată calitatea de chiriaș a imobilului în litigiu pentru a cumpăra spațiul prin negociere deoarece, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 550/2002 negocierea directă (la care a fost obligat reclamantul) este un beneficiu cunoscut comercianților care folosesc spațiile comerciale în baza unui contract de închiriere, încheiat în condițiile legii. Or, Legea nr. 550/2002 a intrat în vigoare la data de 5 noiembrie 2002, iar intervenienta a primit spațiul de la SC C. Sebiș, la data de 21 martie 2003.
împotriva deciziei civile mai sus menționată a declarat recurs Asociația Familială F. reprezentată de T.D.N., criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală, invocând prevederile art. 304, pct. 9, 10 C. proc. civ., deoarece:
- Instanța de apel în mod greșit a reținut faptul că schimbarea locațiunii produsă prin încheierea de către chiriaș a contractului de cesiune este o modificare a contractului inițial și că înștiințarea Primăriei Hălmagiu de către locatar nu are nici un efect care să fie opus locatorului.
- Prin înștiințarea Primăriei Hălmagiu, aceasta nu a procedat la opunere expresă după cum nu a solicitat nici rezilierea contractului de cesiune, ci a încuviințat pe mai departe chiria, însă de la Asociația Familială F. Hălmăgel, și nu de la SC C. Sebiș.
Recursul nu este fondat.
Imobilul ce face obiectul litigiului, casa cu nr. 175, curte și grădină 2196 mp înscris în C.F. 583 Hălmagiu nr.top 1187/a/b/, a avut ca proprietar tabular pe pârâtul F.A. și a fost dobândit prin moștenire legală, extras C.F. dosar fond.
Pârâtul F. a plecat din țară în anul 1970, dată când a încetat să mai locuiască în imobilul în litigiu.
Reclamantul Consiliul Local Hălmagiu, începând cu anul 1970 a exercitat o posesie continuă, publică, pașnică și sub nume de proprietar, asupra imobilului în litigiu, în condițiile art.1847,art. 1854 C. civ. Deci, reclamantul a devenit proprietarul imobilului menționat prin uzucapiune.
în calitatea sa de proprietar al imobilului în litigiu, reclamantul l-a închiriat la SC C. Sebiș la data de 28 septembrie 2000, pe o perioadă de 5 ani, dosar fond. Ulterior, respectiv la data de 21 martie 2003, între SC C. Sebiș și intervenienta Asociația Familială F. Hălmăgel a intervenit un contract de cesiune cu privire la imobilul menționat, dosar fond.
în conformitate cu prevederile Legii nr. 550/2002, negocierea directă este un beneficiu cunoscut comercianților care folosesc spațiile comerciale în baza unui contract de închiriere, concesiune etc. încheiat în condițiile legii și valabil la data intrării în vigoare a legii, art. 16 din lege.
Pentru ca vânzarea să se facă prin negociere directă este necesar ca respectivii cumpărători să folosească efectiv spațiu comercial la data intrării în vigoare a legii, art. 6 alin. (1) din H.G. nr. 1341/2002.
Cum Legea nr. 550/2002, a intrat în vigoare la 5 noiembrie 2002 iar H.G. nr. 1341/2002 a intrat în vigoare la 16 februarie 2002, intervenienta nu era îndreptățită la cumpărarea spațiului în litigiu, prin negociere directă, deoarece contractul de cesiune enunțat mai sus poartă data de 21 martie 2003.
Față de cele reținute, înalta Curte de Casație și Justiție, a constatat că motivele de recurs invocate nu se circumscriu temeiurilor de drept prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. și în consecință, a fost respins recursul declarat de intervenienta Asociația Familială F. Hălmăgel, prin T.D, împotriva deciziei civile nr. 695 din 19 aprilie 2004 a Curții de Apel Timișoara.
| ← Imobil preluat în mod abuziv de stat. Lipsa răspunsului... | ICCJ. Decizia nr. 6178/2004. Civil → |
|---|
