Imobil preluat în mod abuziv de stat. Lipsa răspunsului unităţii deţinătoare. Efecte
| Comentarii |
|
În cazul în care persoana juridică deţinătoare a imobilului nu emite decizia sau dispoziţia prevăzută de art. 23 din Legea nr. 10/2001, în termenul de 60 de zile, nu se poate refuza persoanei îndreptăţite dreptul de a se adresa tribunalului pe considerentul că contestaţia ar fi prematur introdusă şi inadmisibilă. Absenţa răspunsului persoanei juridice deţinătoare, la notificarea ce i s-a transmis, are valoarea unui refuz de restituire a imobilului, iar acest refuz trebuie cenzurat de către tribunal.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, nr. 3573 din 14 Mai 2004
La 10 iulie 2002, A.A. și alții au solicitat restituirea în natură a 3/6 dintr-un imobil situat în Arad, în cote de 1/6 pentru fiecare, cu rectificarea C.F., prin radierea dreptului de proprietate al statului român și restabilirea situației anterioare.
Prin sentința civilă nr. 608 din 16 decembrie 2002, Tribunalul Arad, secția civilă, a admis acțiunea. în motivarea sentinței, instanța de fond a reținut că imobilul a trecut în proporție de 1 în proprietatea statului ca urmare a stabilirii legale a reclamanților în Germania și se poate dispune restituirea lui în natură, nefiind incidente dispozițiile art. 16 din Legea nr. 10/2001.
Consiliul local al municipiului Arad a atacat cu apel această sentință, iar prin decizia civilă nr. 47 din 2 aprilie 2003, Curtea de Apel Timișoara a admis apelul, a schimbat în tot sentința și a respins acțiunea ca prematură, atâta timp cât Primăria Arad nu soluționase notificarea adresată de reclamanți, prin decizie sau dispoziție motivată, ci a solicitat acestora, prin adresa nr. 24981 din 2 iulie 2002, numai noi dovezi.
Reclamanții au declarat recurs susținând că pârâta a încălcat art. 23 și art. 24 din Legea nr. 10/2001, neemițând, în termen de 60 de zile, nici o decizie de soluționare a notificării, încălcare nesancționată de curtea de apel.
Recursul este fondat.
în condițiile în care Legea nr. 10/2001, nu face nici o precizare cu privire la ipoteza în care persoana juridică deținătoare a imobilului nu emite decizia sau dispoziția prevăzută de art. 23 din lege, în termenul de 60 de zile, nu se poate refuza persoanei îndreptățite dreptul de a se adresa instanței competente - tribunalul - pe considerentul că plângerea ar fi prematur introdusă și inadmisibilă. Absența răspunsului persoanei juridice deținătoare are valoarea unui refuz de restituire a imobilului, iar acest refuz trebuie cenzurat de către tribunal, tot în condițiile acestei proceduri speciale.
Inconsecvența legiuitorului și necorelarea dispozițiilor legale cuprinse în actul normativ de referință nu poate constitui o piedică în calea persoanei îndreptățite de a-și valorifica drepturile recunoscute de lege și nici un temei de a o pune pe aceasta într-o situație de inferioritate față de persoanele care primesc răspuns în termenul prevăzut de lege, în condițiile în care nu are nici o culpă. A considera că plângerea este prematură sau inadmisibilă și a o respinge ca atare, nu înseamnă numai a da dovadă de un formalism nejustificat, dar și a nesocoti caracterul reparatoriu al acestei legi și a obstacula persoanele îndreptățite în redobândirea drepturilor recunoscute de lege, impunându-le să aștepte în mod nelimitat un răspuns și să fie la discreția unor persoane juridice deloc interesate în a pierde imobilul. Prin urmare, se impunea examinarea fondului cauzei de către instanța de apel, cu administrarea probatoriului necesar.
Pentru aceste considerente, s-a admis recursul, s-a casat decizia atacată și s-a trimis cauza la aceeași instanță, pentru rejudecarea apelului.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1526/2004. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6182/2004. Civil → |
|---|
