ICCJ. Decizia nr. 620/2004. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 620
Dosar nr. 8501/2004
Şedinţa publică de la 28 ianuarie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1512 din 11 noiembrie 2003 a Judecătoriei Reghin a fost respinsă acţiunea formulată de M.M. şi G.L. împotriva Primăriei Reghin prin care s-a solicitat să se constate că imobilul înscris în C.F. situat în Reghin a fost trecut abuziv şi fără titlu în proprietatea statului, de la tatăl reclamanţilor G.A. şi apoi să se dispună cuvenitele rectificări în cartea funciară, ca lipsită de interes.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a avut în vedere că în cadrul altui proces, finalizat prin sentinţa civilă nr. 130 din 11 martie 2002 a Tribunalului Mureş, a fost respinsă acţiunea reclamanţilor de restituire în natură a aceluiaşi imobil, dispunându-se însă de către comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001despăgubiri prin echivalent.
În aceste condiţii s-a apreciat că acţiunea este lipsită de interes, de finalitate practică.
Apelul declarat de reclamanţi împotriva acestei sentinţe a fost respins prin decizia nr. 242 din 8 aprilie 2004 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia civilă, pentru aceleaşi considerente.
Împotriva acestei decizii reclamanţii au declarat recursul de faţă, susţinând că în mod greşit acţiunea a fost respinsă ca lipsită de interes, excepţie ce nu a fost pusă în discuţia părţilor, că şi aceea de necompetenţă materială a judecătoriei de a se pronunţa în cauză.
Recursul nu este întemeiat, urmând a fi admis, în sensul celor ce urmează:
Prin hotărârea recurată, a fost menţinută soluţia instanţei de fond, prin care a fost respinsă acţiunea cu obiectul menţionat mai sus ca lipsită de interes.
Această excepţie a fost invocată de pârât prin întâmpinare la instanţa de fond, iar în apel, astfel cum se consemnează în practicaua deciziei, apelanţii nu au avut cereri de formulat. De altfel şi motivele de apel sunt structurate în principal pe admiterea eronată a excepţiei privind lipsa de interes a reclamanţilor în promovarea acţiunii.
În aceste condiţii, văzând că excepţia a fost invocată iniţial în scris, prin întâmpinare şi apoi că aceasta a format obiectul principal al apelului, nu se poate admite că recurenţii nu şi-au putut formula apărări şi susţineri în sensul lipsei de interes, temei în baza căruia a fost respinsă acţiunea.
Tot astfel, urmează a se reţine că instanţa a fost preocupată şi de stabilirea competenţei materiale în judecarea cererii, ce nu şi-a găsit temei în prevederile Legii nr. 10/2001 la care se face trimitere prin motivele de recurs. Astfel sunt invocate prevederile art. 24 pct. 8 din lege dar, aceste dispoziţii nu sunt aplicabile în speţă, întrucât au în vedere competenţa tribunalului de a soluţiona într-un anumit termen numai contestaţiile celor interesaţi împotriva deciziei dată de deţinătorul imobilului în condiţiile art. 24 alin. (1) din lege, fiind deci o cale de atac împotriva măsurii luate în cadrul procedurii administrative prealabile, strict reglementată de aceeaşi lege. Ori, în speţă s-a formulat numai o acţiune în constatare, întemeiată pe dreptul comun, pentru că în mod separat cei în cauză au uzat de prevederile legii speciale, fiind dată dispoziţie în acest sens, ce eventual ar putea face obiectul unei contestaţii, în condiţiile legii.
Dar, în legătură cu stabilirea competenţei materiale de a judeca pricina este de observat că în cauză s-a pronunţat o soluţie în acest sens, prin sentinţa civilă nr. 436 din 23 mai 2003 a Tribunalului Mureş, instanţă ce a fost iniţial investită şi care şi-a declinat competenţa în favoarea judecătoriei, având în vedere tocmai neincidenţa în speţă a prevederilor legii speciale, precum şi faptul că un alt demers juridic pe acest temei al Legii nr. 10/2001 iniţiat de aceleaşi părţi, se află în curs de judecată.
În plus, această hotărâre de declinare a competenţei, a rămas definitivă prin nerecurare, astfel că în mod firesc şi în condiţiile legii, instanţa investită a procedat la judecarea cauzei pe fond.
Faţă de cele arătate, recursul de faţă urmează a fi respins, fiind legală şi temeinică decizia atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanţii M.M. şi G.L. împotriva deciziei nr. 242/A din 8 aprilie 2004 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia civilă.
Irevoabilă
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 ianuarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1314/2004. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5276/2004. Civil. Divort. Recurs → |
|---|
