ICCJ. Decizia nr. 6229/2004. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6229
Dosar nr. 52/57/2004
Şedinţa publică din 2 octombrie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la 23 ianuarie 2004, reclamanta T.E. a solicitat instanţei, în contradictoriu cu Primăria comunei Albac, Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001 şi Ministerul Finanţelor Publice, prin D.G.F.P. Alba, să oblige pârâtele a-i restitui în natură terenul în suprafaţă de 2986 mp înscris în C.F. 3203 Albac, judeţul Alba iar, în subsidiar, să stabilească măsuri reparatorii în echivalent, în acord cu art. 10.8 din Normele de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că în legătură cu imobilul în litigiu, a formulat notificare potrivit dispoziţiilor Legii nr. 10/2001 urmare răspunsului Primăriei Albac, că terenul nu poate fi restituit în natură, solicitând un alt teren în compensare sau acordarea măsurilor reparatorii în echivalent.
Urmare corespondenţei purtate cu cele două pârâte, nu s-a putut ajunge la o înţelegere asupra valorii imobilului, refuzându-se încheierea unui proces-verbal de divergenţă iar despăgubirea propusă de reclamantă, nu a fost acceptată.
Investit cu soluţionarea litigiului, Tribunalul Alba, secţia civilă, prin sentinţa nr. 177 din 10 martie 2004, a respins acţiunea reţinând în esenţă că, întrucât terenul nu poate fi restituit în natură, pârâta Primăria comunei Albac i-a făcut reclamantei o ofertă de despăgubiri, luând în mod corect în calcul valoarea de circulaţie a imobilului, faţă de localizarea acestuia, respectiv 120.000 lei vechi/mp.
Cât priveşte valoarea de 206.666 lei/mp, propusă prin expertiza extrajudiciară efectuată la cererea reclamantei, se mai reţine că aceasta nu poate fi luată în calcul întrucât reprezintă valoarea tehnică a imobilului şi nu valoarea de piaţă, astfel cum se prevede la pct. 10.8 lit. B) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, aprobate prin HG nr. 498/2003.
Ca atare, s-a apreciat că oferta respectă prevederile legii, urmând ca pârâtele să emită dispoziţia, conform art. 23 alin. (1) din actul normativ mai sus citat.
Soluţia a fost menţinută de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia civilă, care, prin Decizia nr. 122/A din 12 aprilie 2006 a respins ca nefondat apelul reclamantei, reţinând în esenţă că întrucât restituirea în natură sau prin compensare nu este posibilă, în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 9 pct. 2 din Legea nr. 10/2001.
În cauză, a declarat recurs în termen legal reclamanta T.E. care, invocând temeiurile prevăzute de art. 304 pct. 5, 6, 7, 8 şi 9 C. proc. civ. susţine în esenţă că instanţa de apel nu a apreciat corect probele pe care ea însăşi le-a admis, considerându-le utile, pe unele chiar ignorându-le iar pe de altă parte motivarea respingerii acţiunii conţine aprecieri străine de sensul cererii, rupte din contextul concluziilor expertizei, unul din motivele de apel nefiind „evaluat" în sensul admiterii sau respingerii.
Pe de altă parte, se mai arată, nu s-a luat în considerare faptul că despăgubirea oferită este cu mult mai mică decât valoarea reală a terenului, luând în considerare preţul zonei.
Recursul se priveşte ca nefondat, în considerarea argumentelor ce succed.
Legea nr. 10/2001 a fost modificată şi completată prin dispoziţiile Legii nr. 247/2005, act normativ, intrat în vigoare la 22 iulie 2005, care instituie alte proceduri pentru analizarea şi stabilirea cuantumului final al despăgubirilor.
Astfel, potrivit art. 16 alin. (2) şi (6) Capit. V, Titlul VII al Legii nr. 247/2005, notificările care, la data intrării în vigoare a acestui act normativ, nu au fost soluţionate în sensul arătat la alin. (1) (prin decizie sau dispoziţie motivată emisă de entitatea investită) se predau pe bază de proces-verbal de predare-primire Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor din subordinea Cancelariei Primului Ministru.
După primirea dosarului, evaluatorul sau societatea de evaluări desemnată, va efectua procedura de specialitate şi va întocmi raportul de evaluare pe care îl va transmite Comisiei Centrale.
Acest raport va conţine cuantumul despăgubirilor în limita cărora vor fi acordate titlurile de despăgubire.
Tot astfel, alin. (7) dispune că, în baza raportului de evaluare, Comisia Centrală va proceda fie la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, fie la trimiterea dosarului spre reevaluare.
Din interpretarea acestor dispoziţii coroborate, rezultă că în ceea ce priveşte notificările nesoluţionate până la data intrării în vigoare a legii (cazul în speţă) sau cele soluţionate prin emiterea unor decizii sau dispoziţii neatacate în instanţă, analizarea şi respectiv stabilirea cuantumului final al despăgubirilor intră în atribuţiile Comisiei Centrale, în aceste situaţii controlul instanţei trebuind să se limiteze doar la stabilirea dreptului persoanei îndreptăţite de a primi măsuri reparatorii prin echivalent, sub forma despăgubirilor prevăzute de noua lege, fără a mai putea statua asupra valorii acestora.
Aşa fiind, în mod corect s-a menţinut hotărârea primei instanţe, respingându-se apelul, chiar dacă motivarea este deficitară iar, pe alocuri, se face trimitere la texte abrogate, cum ar fi art. 9 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, abrogat prin art. 1 pct. 15 al Legii nr. 247 din 19 iulie 2005.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta T.E. împotriva deciziei civile nr. 122/A din 12 aprilie 2006 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 octombrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8183/2004. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 383/2004. Civil. Evacuare. Recurs → |
|---|
