ICCJ. Decizia nr. 8183/2004. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 8183
Dosar nr.16991/2004
Şedinţa publică din 20 octombrie 2005
Asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 766 din 17 mai 2005 a Curţii de Apel Bacău, secţia civilă, s-a admis apelul apelantului-pârât Primarul municipiului Piatra Neamţ împotriva sentinţei civile 415 din 20 noiembrie 2003 a Tribunalului Neamţ, pe care a schimbat-o în tot în sensul că s-a respins ca nefondată contestaţia petentului R.T., îndreptată împotriva Dispoziţiei 8 din 7 ianuarie 2002, emisă de Primarul municipiului Piatra Neamţ.
În motivarea hotărârii sale, Curtea de apel a reţinut că petentul-contestator a dobândit în anul 1983, prin act autentic, un imobil situat pe terenul de 1660 mp, teren ce a trecut în proprietatea statului conform art. 30 Legea 58/1974, urmând ca terenul necesar să-i fie atribuit pe durata existenţei construcţiei.
S-a mai avut în vedere că la data exproprierii, în anul 1986, obiectul acesteia l-a constituit practic suprafaţa de 272,49 mp construcţii, restul suprafeţei, aflându-se, practic, în proprietatea statului.
S-a mai reţinut, conform actelor şi expertizei tehnice că pentru blocul C5, în curs de finalizare, suprafaţa afectată de aceste investiţii, conform planului urbanistic prin amenajările aprobate, fapt rezultat din Hotărârea Consiliului local 9/1998, este de 1310 mp teren, aşa încât nu este posibilă restituirea în natură, astfel cum a dispus apelantul, prin Decizia contestată.
S-a mai invocat Regulamentul general de urbanism, aprobat prin HG 525/1996 republicată, ce prevede anumite accese pentru construcţiile de locuinţe colective şi lot folosit în comun.
Împotriva susmenţionatei decizii a instanţei de apel a declarat recurs recurentul contestator R.T.
Sub primul aspect, recurentul menţionează că domnul judecător trebuia să se abţină de la judecata cauzei deoarece a participat şi în dosarul 1263.
Cât priveşte cel de-al doilea aspect al criticii sale, recurentul arată că s-a ignorat sentinţa civilă 3854/1998 a Judecătoriei Piatra Neamţ care atestă dreptul de proprietate asupra terenului agricol şi nu s-a analizat expertiza, aşa cum s-a făcut la fond, în sensul că întreaga suprafaţă de 1932 mp este liberă de orice construcţie şi că se află faţă de blocul C5 la o distanţă de 6m.
Deliberând, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie respinge, ca nefondat, recursul, pentru că nu subzistă niciuna dintre critici, potrivit următoarele raţiuni:
În primul rând, starea de incompatibilitate a unuia din judecătorii apelului n-a fost probată în nici un mod, în sensul art. 24 C. proc. civ. şi respectiv şi art.29 coroborat cu art. 27 C. proc. civ.
În al doilea rând, referitor la cealaltă critică, se are în vedere că instanţa de apel s-a pronunţat asupra unor probe cu înscrisuri, printre care actul autentic, probe hotărâtoare în dezlegarea pricinii şi care au demonstrat dobândirea imobilului-construcţie de către pretinşii autori ai contestatorului, terenul cu construcţii aferent în suprafaţă de 1660 mp trecând în proprietatea statului conformitate cu art. 30 Legea 58/1974, şi urmând ca terenul necesar să fie atribuit cumpărătorilor pe durata existenţei construcţiei.
Ca atare, în patrimoniul autorilor contestatorului exista numai proprietatea construcţiei, nu şi cea a terenului, teren trecut la stat, prin actele normative în vigoare la acea dată, astfel că terenul aferent construcţiei putea fi deţinut de proprietarul construcţiei, spre folosinţă, atâta timp, atâta timp cât fiinţa edificiul. Din acest motiv, în situaţia în care construcţia a fost demolată, terenul, cu excepţia construcţiei, nu putea constitui proprietatea autorilor recurentului.
În plus, hotărârea judecătorească invocată de recurent, prin care se constată dobândirea terenului de 1660 mp, nu poate fi opusă intimatului din această cauză, deoarece acesta n-a figurat parte în acel proces.
Aşadar, sentinţa 3854/1998 a Judecătoriei Piatra Neamţ, nefiindu-i opozabilă tocmai proprietarului terenului, proprietar în condiţiile aplicării de atunci a Legii 59/1974, urmează că această probă nu-şi are eficienţă juridică în cauză, pentru a nu mai discuta de dovezile pertinente menţionate mai sus, referitoare la regimul juridic al terenului.
Drept consecinţă, recursul se va respinge ca nefondat, nefiind întrunite cerinţele invocate ale pct. 1 şi 5 ( în vigoare la data formării cererii) din art. 304 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat, recursul declarat de reclamantul R.T. împotriva deciziei civile nr. 766 din 17 mai 2004 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 20 octombrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8966/2004. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6229/2004. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
