ICCJ. Decizia nr. 631/2004. Civil. Revendicare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 631/2004
Dosar nr. 1664/2002
Şedinţa publică din 29 ianuarie 2004
Reţine următoarele:
Prin sentinţa civila nr. 42, pronunţată la 26 martie 2001 în dosarul nr. 1050/2001, Tribunalul Mehedinţi a admis în parte acţiunea formulată de reclamanţii M.C., O.A., M.G. şi P.E. obligând-o pe pârâta SC S. SA Drobeta Turnu Severin să le restituie reclamanţilor o moară ţărănească situată în comuna Pristol, judeţul Mehedinţi şi un teren în suprafaţă de 2365 mp.
Totodată acţiunea a fost respinsă fată de pârâtul MINISTERUL FINANŢELOR, instanţa reţinând lipsa „calităţii procesuale pasive" a acestuia.
Prin sentinţă a fost, de asemenea, respinsă o cerere de intervenţie în interes propriu formulată în cauză de către PRIMĂRIA COMUNEI PRISTOL.
Apelul făcut ulterior împotriva acestei hotărâri de pârâta SC S. SA Drobeta Turnu Severin a fost admis prin Decizia nr. 11 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia civila la 13 februarie 2002, în dosarul numărul 5889/civ/2001.
Pe cale de consecinţă sentinţa a fost modificata numai cu privire la terenul care urma a fi restituit precizându-se că suprafaţa acestuia nu era de 2204 mp ci de „1883 mp, cu vecinătăţile indicate de expert în apel"
Pronunţând această decizie, instanţa de apel a reţinut în esenţă că exproprierea morii revendicate de reclamanţi s-a făcut fără titlu legal nefiind respectate criteriilor prevăzute expres în actul normativ, Legea nr. 119/1948, invocat de către autorităţi ca temei al naţionalizării.
S-a subliniat că în speţă nu erau întrunite nici una dintre cele doua cerinţe prevăzute cumulativ de art. 50 din legea menţionată, respectiva moară nefiind dotata cu „valţ dublu" şi neavând „o capacitate teoretică de măcinat păioase sau porumb de minim 1 vagon/24 ore".
Faţă de caracterul abuziv al naţionalizării, instanţa a apreciat că în cauză nu îşi găsesc aplicarea prevederile art. 32 alin. (4) din Legea nr. 99/1999 şi art. 1 din Legea nr. 10/2001 şi că, prin urmare, pârâta nu poate fi exonerată de obligaţia de restituire a imobilului amintit.
În altă ordine de idei s-a reţinut de către instanţa de apel că la executarea lucrărilor de reconstrucţie a clădirii morii, lucrări efectuate ulterior exproprierii, o pondere semnificativă a avut-o materialul lemnos încorporat iniţial în clădire şi care, fiind recuperat, a fost refolosit.
S-a mai relevat că sub aspect valoric dotările tehnice de care dispunea moara în momentul exproprierii aveau o valoare relativ apropiata de aceea a dotărilor existente în prezent.
În consecinţă au fost înlăturate apărările pârâtei SC S. SA Drobeta Turnu Severin potrivit cărora, datorită investiţiilor amintite, moara revendicată de reclamanţi ar fi în prezent un imobil nou, diferit de acela existent la data exproprierii.
În acelaşi timp instanţa a constatat că, potrivit probelor administrate în cauză, măsura naţionalizării s-a aplicat efectiv numai unei suprafeţe de teren de 1883 mp, care a fost identificată printr-o expertiză efectuată de către ing. B.S. al cărui raport a fost depus în dosarul de apel, acestea fiind considerentele modificării parţiale a sentinţei.
La 19 martie 2002, pârâta a declarat recurs împotriva deciziei astfel pronunţate, cauza fiind apoi înregistrată pe rolul secţiei civile a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu numărul de dosar 1664/2002.
În motivarea recursului s-a susţinut că moara în legătură cu care se poartă litigiul a fost inclusă în patrimoniul SC S. SA Drobeta Turnu Severin ca efect al unor acte juridice de privatizare.
În acest context s-a reafirmat că hotărârile pronunţate în cauză sunt contrare dispoziţiilor art. 32 alin. (4) din Legea nr. 99/1999 şi art. 9 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, întrucât în lipsa respectivului imobil societatea comercială pârâtă nu îşi mai poate continua activitatea.
În altă ordine de idei a fost evocată existenta unor probe, înscrisuri, depoziţii de martori şi rapoarte de expertiză, ignorate de către instanţe şi care atestă că, ulterior exproprierii, respectivul imobil a făcut obiectul unor investiţii substanţiale materializate în „reparaţii capitale si unele îmbunătăţiri".
Cu titlu de exemplu s-a menţionat executarea unor lucrări de construcţii autorizate, precum şi faptul că „s-au înlocuit pietrele pe baza cărora funcţiona moara veche, cu un motor cu valţuri".
În concluzie, recurenta-pârâtă a subliniat că „este inadmisibil să li se restituie foştilor proprietari mai mult decât ar fi avut".
În ceea ce îi priveşte intimaţii-reclamanţi M.C., O.A., M.G. şi P.E. au solicitat respingerea recursului, sens în care au formulat şi o întâmpinare, iar intimatul-pârât MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE a susţinut că recursul se impune a fi admis.
Intimata-intervenientă PRIMĂRIA COMUNEI PRISTOL nu s-a prezentat în fata acestei curţi şi nici nu şi-a făcut cunoscut în scris punctul de vedere referitor la recursul declarat în cauză.
Având a se pronunţa asupra recursului astfel declarat, Curtea constată că pârâta a menţionat doar generic art. 304 C. proc. civ., ca temei legal al demersului său.
În acelaşi timp argumentele aduse în susţinerea recursului corespund, sub aspect strict formal, prevederilor art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ.
Prin urmare aceste texte de lege pot fi avute în vedere ca motive de legalitate pe care se întemeiază recursul deşi nu au fost invocate expres de către recurentă, respectiva deficienţă de motivare fiind remediabilă din oficiu în raport cu prevederile art. 306 alin. ultim C. proc. civ.
Odată făcută această precizare prealabilă de ordin procedural, Curtea constată că recursul este nefondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
În acest sens este de reţinut că potrivit art. 1169 C. proc. civ., „cel ce face o propunere înaintea judecăţii trebuie să o dovedească".
Aşadar obligaţia de a dovedi că SC S. SA Drobeta Turnu s-ar afla în imposibilitatea de a-şi continua activitatea ca urmare a ieşirii din patrimoniul sau a imobilului litigios îi revenea acesteia.
În speţă recurenta-pârâta nu a fost însă în măsură să solicite şi să administreze astfel de probe şi prin urmare nu se afla în situaţia de a putea opune în mod legitim intimaţilor reclamanţi prevederile art. 32 alin. (4) din Legea nr. 99/1999
În acelaşi sens este de observat că acţiunea a fost formulată de reclamanţi anterior intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001 şi că prin urmare prevederile art. 9 alin. (2) din acest act normativ nu pot fi aplicate retroactiv pentru a paraliza respectiva acţiune în revendicare.
În altă ordine de idei Curtea reţine că în considerentele deciziei recurate au fost analizate pe larg probele referitoare la lucrările de construcţii şi la dotările tehnice efectuate ulterior exproprierii imobilului litigios.
Prin urmare şi din acest punct de vedere criticile recurentei sunt lipsite de suport.
Simpla menţionare a sporului valoric pe care imobilul l-ar fi înregistrat în perioada în care au operat efectele exproprierii ori evocarea unei nedrepte îmbogăţiri a reclamanţilor care ar beneficia de acest spor valoric nu sunt de natură a justifica admiterea recursului.
Este de remarcat astfel că, pe lângă omisiunea de a se conforma în plan probatoriu cerinţelor art. 1169 C civ., în cauza de fată recurenta-pârâta si-a asumat exclusiv calitatea procesuală pasivă, rezervându-şi aparent dreptului de a formula propriile pretenţii pe calea unei acţiuni separate care să aibă ca obiect obligarea intimaţilor reclamanţi la plata echivalentului sporului de valoare.
În acest sens este de amintit omisiunea SC S. SA Drobeta Turnu de a formula o cerere reconvenţională, omisiune care nu putea fi suplinită de rolul activ al instanţelor decât prin încălcarea unor principii imperative ce reglementează desfăşurarea procesului civil, ca de pildă acela al imparţialităţii instanţei sau acela al disponibilităţii.
Cu atât mai puţin ar putea fi luat în discuţie acest aspect al raporturilor părţilor direct în faza de recurs a procesului.
Reţinând deci că în cauză nu sunt incidente nici una dintre prevederile art. 304 C. proc. civ., Curtea va face aplicarea art. 312 alin. (1) din acelaşi act normativ, respingând recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge că nefondat recursul declarat de pârâta SC S. SA Drobeta Turnu Severin împotriva deciziei nr. 11 din 13 februarie 2002 a Curţii de Apel Craiova, secţia civilă.
Obligă pe recurentă să plătească intimaţilor-reclamanţi M.C., O.A., M.G. şi P.E. 4 240 000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 ianuarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 873/2004. Civil. Pretentii. Recurs în anulare | ICCJ. Decizia nr. 602/2004. Civil. Restituire bunuri. Recurs → |
|---|
