ICCJ. Decizia nr. 6324/2004. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6324
Dosar nr. 34479/1/2004
Dosar nr. vechi 12019/2004
Şedinţa publică din 28 iunie 2006
Deliberând asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin dispoziţia nr. 712 din 18 februarie 2003, Primarul municipiului Târgu Jiu a dispus înaintarea notificării formulate de reclamanta V.E. la Comisia locală de aplicare a legilor fondului funciar de pe lângă Consiliul local al municipiului Târgu Jiu cu motivarea că regimul juridic al terenului de 6000 mp, situat în Târgu Jiu, pretins de reclamantă a-i fi restituit în natură sau prin echivalent se încadrează în prevederile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.
Împotriva acestei dispoziţii, reclamanta a formulat o contestaţie înregistrată la Tribunalul Gorj sub nr. 1102 din 5 martie 2003.
Prin contestaţie, reclamanta V.E. a chemat în judecată Primăria municipiului Târgu Jiu şi Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, solicitând obligarea primului pârât să-i restituie în natură terenul de 6000 mp ori să-i acorde despăgubiri.
În motivarea contestaţiei, reclamanta a arătat că a avut în proprietate acest teren, pe care l-a cumpărat în anul 1948 şi care, ulterior, i-a fost luat abuziv şi fără titlu de către IAS Târgu Jiu. Suprafaţa iniţială era de 8500 mp din care i s-a reconstituit dreptul de proprietate, în baza Legii nr. 18/1991 pentru 2500 mp. Diferenţa de 6000 mp se află în intravilanul municipiului şi pentru el a solicitat soluţionarea favorabilă a contestaţiei.
Prin sentinţa nr. 208 din 1 iulie 2003 a Tribunalului Gorj, secţia civilă, contestaţia reclamantei a fost admisă în parte, faţă de Primăria municipiului Târgu Jiu. Instanţa a constatat că reclamanta este îndreptăţită la măsuri reparatorii prin echivalent, în valoare de 600 milioane lei. S-a respins contestaţia faţă de Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice şi D.G.F.P. Gorj pentru lipsa calităţii procesuale pasive.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că reclamanta a dovedit că este persoană îndreptăţită la măsuri reparatorii, potrivit Legii nr. 10/2001 pentru terenul de 6000 mp care, fiind ocupat integral cu case de locuit şi utilităţi nu poate fi restituit în natură.
Terenul în litigiu a fost preluat abuziv de IAS Târgu Jiu, care l-a înstrăinat către C.N.L.O., fiind în prezent atribuit în proprietate unor persoane strămutate din zonele cu exploatări de cărbune, care şi-au construit case cu utilităţile aferente. Terenul se află în intravilanul municipiului Târgu Jiu şi nu este supus prevederilor Legii nr. 18/1991. Instanţa a indicat ca temei al soluţiei pronunţate prevederile art. 10 şi art. 11 raportate la art. 27 din Legea nr. 10/2001 instanţa nu a anulat dispoziţia primarului pentru că reclamanta nu a formulat o astfel de cerere.
Împotriva sentinţei au declarat apel Primarul şi Primăria municipiului Târgu Jiu, criticând-o pentru nelegalitate. S-a susţinut că, atâta vreme cât reclamanta nu a atacat dispoziţia prin care s-a răspuns la notificarea sa, cererea de restituire în natură a terenului este inadmisibilă.
De asemeni s-a invocat lipsa calităţii procesuale pasive a Primăriei municipiului Târgu Jiu, precum şi faptul că s-au stabilit măsuri reparatorii prin echivalent pentru o suprafaţă mai mare cu 60 mp decât cea cuvenită reclamantei, iar terenul în litigiu nu este supus dispoziţiilor Legii nr. 10/2001.
Apelul a fost respins ca nefondat prin Decizia nr. 308 din 31 octombrie 2003 a Curţii de Apel Craiova, secţia civilă.
S-a reţinut că, instanţa de fond a pronunţat sentinţa în contradictoriu cu Primarul municipiului Târgu Jiu care, în temeiul Legii nr. 215/2001 este şeful autorităţii publice (care este primăria) şi el reprezintă municipiul Târgu Jiu în instanţă.
S-a mai reţinut că, la instanţa de fond nu s-a contestat suprafaţa pretinsă de reclamantă şi că valoarea actuală a fost stabilită prin expertiză.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs apelanţii, invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7, 9 şi 10 C. proc. civ.
Recurenţii invocă din nou lipsa calităţii procesuale pasive a Primăriei municipiului Târgu Jiu, faptul că instanţele nu au precizat în ce constau măsurile reparatorii prin echivalent şi faptul că reclamanta nu a solicitat anularea dispoziţiei, ceea ce înseamnă că ea produce efecte în continuare. În final, recurenţii au solicitat respingerea contestaţiei.
Recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează:
Referitor la excepţia lipsei calităţii procesuale a Primăriei municipiului Târgu Jiu urmează a se avea în vedere că, deşi potrivit art. 91 din Legea nr. 215/2001, primăria este o structură cu activitate permanentă, care aduce la îndeplinire hotărârile consiliului local şi dispoziţiile primarului, soluţionând problemele curente ale localităţii în care funcţionează, în cadrul de aplicare al Legii nr. 10/2001 sunt de observat dispoziţiile art. 21 potrivit cărora notificarea trebuie adresată persoanei juridice deţinătoare, dispoziţiile art. 23 care instituie obligaţia acesteia de a emite decizie ori dispoziţie motivată şi de a o comunica persoanei îndreptăţite, în condiţiile şi termenele prescrise, precum şi dispoziţiile art. 24 care prevăd dreptul părţii de a ataca în justiţie Decizia emisă de persoana juridică deţinătoare.
Atunci când persoana juridică deţinătoare este primăria, art. 20 alin. (3) prevede că, „în cazul primăriilor, restituirea în natură sau prin echivalent către persona îndreptăţită se face prin dispoziţia motivată a primarilor".
Prin dispoziţia atacată nu s-a respins notificarea reclamantei pentru că primăria nu ar fi unitate deţinătoare, ci s-a constatat că terenul nu intră sub incidenţa Legii nr. 10/2001. Nici în apel, excepţia lipsei calităţii procesuale nu a fost motivată pe lipsa calităţii de persoană juridică deţinătoare, ci pe faptul că nu primăriile soluţionează notificările, nu ele acordă măsuri reparatorii prin echivalent, precum şi pe faptul că numai consiliile locale ar avea această calitate.
Instanţa de fond a greşit, la fel ca şi instanţa de apel atunci când a motivat că nu a fost învestită cu anularea dispoziţiei. Atâta vreme cât în contestaţie se menţionează expres că „această hotărâre este nelegală", respectiv dispoziţia primarului de a se trimite notificarea Comisiei locale de fond funciar este evident că s-a solicitat anularea ei. Instanţa de fond nu a avut rol activ în a lămuri acest aspect, iar soluţia anulării nu se putea dispune în căile de atac pentru că reclamanta nu a uzat de ele şi nu se putea face situaţia mai grea apelanţilor şi, respectiv recurenţilor în propria lor cale de atac.
Pe de altă parte, admiţând contestaţia în parte şi stabilind calitatea reclamantei de persoană îndreptăţită la măsuri reparatorii prin echivalent este evident că, dispoziţia a fost anulată implicit pentru că s-a recunoscut incidenţa Legii nr. 10/2001 în cauză, contrar celor stabilite prin dispoziţie. Instanţa de fond a greşit sub aspect formal, dar eroarea nu poate fi corectată în lipsa apelului şi recursului reclamantei care, de altfel, nu avea interes să uzeze de ele întrucât a câştigat pe fondul cauzei.
Pentru considerentele expuse, primăria are calitate procesuală în cauză, excepţia fiind nefondată.
Referitor la stabilirea măsurilor reparatorii prin echivalent, soluţia este corectă în raport de faptul că terenul nu se poate restituit în natură, iar trimiterea instanţei de fond la dispoziţiile art. 10 raportate la art. 27 din Legea nr. 10/2001 republicată este suficientă pentru a determina natura măsurilor reparatorii acordate. Art. 10 alin. (10) din Lege stabileşte modalităţile de reparare prin echivalent, condiţionate de acordul reclamantei, pe care aceasta urmează să şi-l exprime. De altfel, acest motiv nu a fost invocat în apel, el fiind invocat prima dată în recurs.
Pentru toate aceste considerente şi văzând că nu sunt îndeplinite motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7, 9 şi 10 C. proc. civ. urmează a se respinge recursul ca nefondat [art. 312 alin. (1) C. proc. civ.].
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâţii Primarul Municipiului Târgu Jiu şi de Primăria Municipiului Târgu Jiu prin Primar împotriva deciziei nr. 308 din 31 octombrie 2003 a Curţii de Apel Craiova, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 iunie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 707/2004. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 632/2004. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
