ICCJ. Decizia nr. 707/2004. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 707.
Dosar nr. 43603/1/2004
(nr. vechi 20903/2004)
Şedinţa publică din 15 septembrie 200.
Asupra recursurilor de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 4101/2002 la Tribunalul Gorj, petentul N.A.V., prin procurator N.V., a chemat în judecată pe intimaţii Primăria Municipiului Târgu Jiu, Ministerul Finanţelor Publice, B.G., B.I., V.I., C.C., C.C.T., Z.I. şiC.A.R.P. solicitând să fie obligaţi în baza Legii nr. 10/2001, să-i retrocedeze suprafaţa de cca. 1000 mp, disponibilă şi să-i achite despăgubiri pentru restul terenului de aproximativ 2000 mp, de către deţinătorii sus indicaţi.
În motivarea cererii, s-a susţinut că Decretul nr. 92/1950, la poziţia 42 din anexă, casa şi un teren intravilan în suprafaţă de 5000 mp, situate în Târgu Jiu, are trecut în proprietatea statului fără nici o despăgubire, bunuri ce au aparţinut bunicilor petentei I. şi F.N.
Potrivit Legii nr. 10/2001, în calitate de unic moştenitor este îndreptăţit să i se restituie în natură partea de teren neocupată şi să i se plătească despăgubiri pentru restul de teren ocupat de cele 6 vile, proprietate personală şi deC.A.R.P.
Prin sentinţa civilă nr. 351 din 26 noiembrie 2003, pronunţată în dosarul nr.4101/2002 de Tribunalul Gorj, s-a admis în parte acţiunea formulată de petentul N.A.V., cetăţean român cu domiciliul în Franţa prin procurator N.V., împotriva intimaţilorC.A.R.P. Târgu Jiu şi Primăria Târgu Jiu.
A fost obligată intimataC.A.R.P. Târgu Jiu să restituie în natură petentului suprafaţa de 139 mp, învecinată la N restul de teren al Consiliului Local Târgu Jiu aflată în folosireaC.A.R.P., la N o linie ce merge paralel cu gardul din Sud 12,30 m şi apoi în diagonală 10,80 m spre poarta de la intrare laC.A.R.P. Târgu Jiu, E strada Th., pe o lăţime de 10,50 m, S Z.I. pe o lungime de 22,50 m, V V.C. pe o lăţime de 5 m, conform schiţei la suplimentul expertizei tehnice depusă în data de 19 noiembrie 2003, la dosar.
S-a respins acţiunea faţă de intimaţii V.E., B.G., B.I., C.C., C.C.T. şi Z.I., ca inadmisibilă.
S-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de intimata Primăria Municipiului Târgu Jiu; s-a admis excepţia calităţii procesuale pasive invocată de Ministerul Finanţelor Publice; s-a constatat că petentul este îndreptăţit la măsuri reparatorii în echivalent pentru diferenţa de teren nerestituită în natură în suprafaţă de 2451 mp, cu o valoare de 3.078.019.000 lei.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a constatat că petentul este cetăţean român cu domiciliul în Franţa şi a formulat cerere de retrocedare a imobilului ce a fost naţionalizat de la bunicul său matern, acesta din urmă figurând în evidenţe cu suprafaţa de 50 ari teren şi casă.
Suprafaţa de 2409 mp, şi casă au făcut obiectul dosarului nr. 83 din 2003 aflat pe rolul Tribunalului Gorj, iar petentul este persoană îndreptăţită pentru măsuri reparatorii privind diferenţa de 2590 mp teren.
Din raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză, s-a constatat că suprafaţa de 2451 mp, este ocupată de construcţii proprietatea a 6 persoane fizice pârâţii în cauză, trotuar, alee de acces, sediu şi alte construcţii aleC.A.R.P. Târgu Jiu fiind posibilă restituirea în natură pentru suprafaţa de 139 mp teren.
Împotriva acestei sentinţe civile au declarat apelC.A.R.P. Târgu Jiu şi Primăria Târgu Jiu.
În motivarea apelului declarat de reclamant şi precizat ulterior, s-a criticat soluţia de respingere a acţiunii faţă de persoanele fizice, arătându-se că Legea nr. 10/2001 nu limitează categoria deţinătoare la persoanele juridice, iar pârâţii au primit terenul în mod gratuit.
De asemenea, s-au adus critici modului de evaluare a terenului, arătându-se că acesta este sub valoarea de piaţă imobiliară.
C.A.R.P. Târgu Jiu a arătat că nu este proprietara terenului şi deci, nu poate fi obligată la restituire, iar pe suprafaţa de 139 mp, este depozitată cherestea, necesară procesului de producţie desfăşurat de aceasta.
Primăria Târgu jiu a invocat, prin motivele de apel, lipsa calităţii sale procesuale pasive, arătând că Primarul localităţii este cel care emite Decizia sau dispoziţia în condiţiile Legii nr. 10/2001, şi nu are calitate de deţinător al terenului.
Terenul se află în administrarea Consiliului Local, care a atribuitC.A.R.P. Târgu Jiu suprafaţa de teren în litigiu, în folosinţă pe o perioadă de 50 de ani.
S-a invocat şi faptul că nu s-a emis o dispoziţie faţă de notificarea înaintată de reclamant, aceasta nedepunând actele doveditoare ale pretenţiilor sale.
Prin Decizia civilă nr. 2830 din 10 septembrie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. 755/Civ/2004, s-au admis apelurile declarate de reclamantul N.V.A., prin procurator şi pârâtaC.A.R.P. Târgu Jiu; s-a respins apelul declarat de Primăria Târgu Jiu; s-a schimbat în parte sentinţa civilă în sensul că a obligat atâtC.A.R.P. Târgu Jiu cât şi Primăria Târgu Jiu la restituirea suprafeţei de teren; au fost înlăturate dispoziţiile sentinţei civile referitoare la valoarea în lei a măsurilor reparatorii şi s-au menţinut restul dispoziţiilor sentinţei civile.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a constatat următoarele:
Potrivit Legii nr. 215/2001, primăria este o unitate funcţională, care nu are personalitate juridică, în proces putând fi citaţi Consiliul Local, dacă se atacă acte ale acestuia, sau primarul localităţii ca reprezentant al unităţii administrativ teritoriale.
Deşi în primă instanţă a fost citată numai Primăria Târgu Jiu, aceasta a fost reprezentată de consilier juridic, căruia i-a dat mandat primarul, aşa încât reprezentarea a fost legal făcută, iar în proces a stat persoana căreia legea îi conferă personalitate juridică.
Apărarea Primăriei Târgu Jiu în sensul că nu s-a emis dispoziţia de către primar nu poate fi primită, deoarece părţile au recunoscut că s-a finalizat prin hotărâre judecătorească definitivă litigiu privind obligarea primarului la emiterea dispoziţiei, aşa încât respingerea cererii ca prematur introdusă nu îşi are rostul, neavând alt efect decât tergiversarea soluţionării litigiului şi încălcarea dreptului reclamantului la soluţionarea cauzei sale, într-un termen rezonabil.
S-a apreciat că, adresa nr. 25680/2002 înaintată petentului sub antetul Primăriei Târgu Jiu ţine loc de dispoziţie, prin aceasta soluţionându-se practic notificarea adresată pentru restituirea terenului în litigiu.
Critica reclamantului privind respingerea acţiunii faţă de persoanele fizice a fost constată neîntemeiată, faţă de dispoziţiile Legii nr. 10/2001, potrivit cărora întreaga procedură de restituire sau de acordare a măsurilor reparatorii se desfăşoară între persoana îndreptăţită şi o altă persoană juridică.
În ce priveşte apărarea făcută deC.A.R.P. Târgu Jiu a fost apreciată ca fiind fondată, întrucât obligaţia de restituire revine unităţii care are un titlu de proprietate asupra imobilului, titlu ce se contestă prin notificare, iar nu celui care posedă în baza unei convenţii, încheiată cu proprietarul.
Terenul în litigiu, s-a constatat că aparţine domeniului public al Municipiului Târgu Jiu, aceasta fiind administrat de Consiliul Local, astfel că potrivit art. 20 şi urm. din Legea nr. 10/2001, delegaţia de restituire revine acestuia, alături de proprietar, este obligatorie restituirea în natură a terenurilor libere aflate în administrarea statului sau unităţilor administrative teritoriale sau de proprietatea acestora, iar din raportul de expertiză rezultă că suprafaţa de 139 mp, poate fi restituită în natură.
În ceea ce priveşte valoarea măsurilor reparatorii, s-a constatat că este nelegală menţionarea acesteia în cuprinsul hotărârii judecătoreşti, deoarece art. 24 şi urm. din Legea nr. 10/2001, cuprinde o procedură specifică de stabilire a măsurilor reparatorii, ajungându-se la concluzia că procedura de aplicare a legii se desfăşoară în două etape, mai întâi părţile stabilesc dacă se impune restituirea în natură, urmând eventual şi calea litigiului la instanţa competentă, iar apoi persoana îndreptăţită alege măsurile reparatorii ce urmează a-i fi acordate, specifică fiecărui caz în parte art. 9 din lege.
Ulterior stabilirii categoriei măsurilor reparatorii, cuantumul acestora şi modalitatea efectivă de plată se stabilesc prin negocieri sau pe cale judecătorească, însă cu respectarea regulilor de evaluare prevăzute în normele metodologice de aplicare a legii.
Împotriva acestei decizii civile au declarat recurs reclamantul N.V.A. şi pârâta Primăria Municipiului Târgu Jiu, criticând-o pentru nelegalitate pentru următoarele motive:
Astfel, recurentul reclamant, prin recursul său arată că nelegal instanţa de apel a anulat dispoziţiile referitoare la valoarea în lei a măsurilor reparatorii, critică ce se poate încadra în drept în condiţiile art. 306 alin. (2) C. proc. civ., în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Prin recursul său, pârâta Municipiul Târgu Jiu prin Primar, critică Decizia civilă recurată ca fiind nelegală, indicând ca temei legal a motivelor de recurs dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Deşi s-a încadrat ca temei legal al motivelor de recurs şi dispoziţiile art. 304 pct. 10 C. proc. civ., din criticile formulate nu rezultă care este acea probă hotărâtoare, administrată în cauză, de care instanţa de apel nu a ţinut seama la pronunţarea deciziei civile recurate.
În consecinţă, instanţa de recurs nu se poate socoti investită şi cu acest motiv de recurs, deoarece pentru primirea şi analizarea acestuia nu este suficient numai indicarea termenului de drept ci şi dezvoltarea sa.
În dezvoltarea motivului de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., privind modalitatea deciziei civile, pârâta Primăria Municipiului Târgu Jiu prin primar arată următoarele:
În speţă, pârâta Primăria Municipiului Târgu Jiu nu are calitate procesuală pasivă, întrucât în conformitate cu prevederile art. 91 din Legea nr. 215/2001, „Primăria este o structură funcţională cu activitate permanentă, care aduce la îndeplinire hotărârea Consiliului Local şi dispoziţiile Primarului, soluţionând problemele curente ale colectivităţii locale".
În conformitate cu dispoziţiile art. 71 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 şi cu dispoziţiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 „în executarea atribuţiilor sale primarul emite dispoziţii cu caracter normativ sau individual" şi respectiv, în cazul primăriilor restituirea în natură sau prin echivalent către persoana îndreptăţită se face prin dispoziţia motivată a primarilor, respectiv a primarului general al municipiului Bucureşti.
Potrivit art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, după ce unitatea deţinătoare s-a pronunţat prin dispoziţie motivată, solicitantul se poate adresa instanţei în cazul în care nu este mulţumit de soluţia adoptată.
Faţă de aceste considerente, s-a arătat că, instanţele şi-au depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti emiterea dispoziţiei fiind atributul exclusiv al Primarului, singurul îndreptăţit să se pronunţe cu privire la notificarea intimaţilor, când au apreciat că reprezentarea primarului a fost legal făcută, şi că adresa nr. 25680/2002 înaintată petentului sub antetul primăriei, ţine loc de dispoziţie, „prin aceasta soluţionându-se practic notificarea adresată pentru restituirea terenului în litigiu".
În continuare se face vorbire de faptul că acţiunea promovată de reclamant este tardivă, fără însă a se indica temeiul de fapt şi de drept pe care o asemenea susţinere este întemeiată.
De asemenea, s-a susţinut că dată fiind natura juridică a terenului, ce face parte din domeniul public al Municipiului Târgu Jiu, fiind administrat de Consiliul Local, potrivit art. 20 şi urm. din Legea nr. 10/2001 obligaţia de restituire revine acestuia, alături de primar.
Examinând Decizia civilă recurată în raport de motivele de recurs, formulate de recurenţi, privind nelegalitatea deciziei civile recurate, întemeiată pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., instanţa constată recursurile nefondate pentru următoarele considerente:
Astfel, motivul de recurs formulat de recurentul reclamant este nefondat, deoarece, deşi la momentul pronunţării deciziei civile recurate, potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, în vigoare la acel moment, „dacă restituirea în natură nu este fondată, deţinătorul imobilului este obligat ca, prin decizie sau, după caz, prin dispoziţie motivată, în termenul prevăzut de art. 23 alin. (1) să facă persoanei îndreptăţite o ofertă de restituire prin echivalent, corespunzătoare valorii imobilului", în prezent, prin modificările aduse Legii nr. 10/2001 prin Legea nr. 247/2005, conform art. 31 alin. (1), persoanele arătate la art. 3 alin. (1) lit. h), categorie căreia se circumscrie şi recurentul reclamant, au dreptul la despăgubiri în condiţiile Legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, titlul VII din Legea nr. 247/2005, art. 16 şi urm.
Faţă de aceste considerente, dispoziţia instanţei de apel de a înlătura dispoziţiile sentinţei civile referitoare la valoarea în lei a măsurilor reparatorii este legală, în raport de dispoziţiile Legii nr. 10/2001, modificată prin Legea nr. 247/2005, urmând a se dispune respingerea recursului declarat de recurentul reclamant, ca nefondat.
În ce priveşte recursul declarat de recurentul pârât este nefondat, urmând a se dispune respingerea acestuia pentru următoarele considerente:
Decizia civilă ce face obiectul prezentului recurs a fost dată cu aplicarea corectă a legii, Primăria Municipiului Târgu Jiu având calitate procesuală pasivă în raportul juridic dedus judecăţii contrar art. 20 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 10/2001, deoarece atât primăria cât şi primarul sunt titulari legali ai obligaţiilor de a li se adresa notificarea şi respectiv, de a emite decizie sau dispoziţie persoanelor ale căror bunuri au fost preluate abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22decembrie 1989.
Primăria Municipiului Târgu jiu are calitate procesuală pasivă, privind acordarea măsurilor reparatorii, deoarece aceasta are dreptul de dispoziţie asupra terenului în litigiu în sensul art. 23 din Legea nr. 10/2001.
În ce priveşte critica privind depăşirea atribuţiilor puterii judecătoreşti de către instanţele de fond şi apel, în sensul că emiterea deciziei sau dispoziţiei motivate la notificarea persoanei îndreptăţite este atributul exclusiv al primarului, este nefondată.
Potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, în cazul primăriilor, restituirea în natură sau prin echivalent către persoana îndreptăţită se face prin dispoziţia motivată a primarului, respectiv a primarului general al Municipiului Bucureşti însă, procedura soluţionării notificării este subsumată exercitării unui drept civil, are caracter necontencios, şi obligatoriu, potrivit art. 109 alin. (4) C. proc. civ., dar în cazul în care este temporizată, aşa cum este situaţia în speţă, deschide celui vătămat accesul la jurisdicţia civilă, pentru a fi finalizată.
Critica privind tardivitatea cererii reclamantului este nefondată în raport cu dispoziţiile art. 24 alin. (7) din Legea 10/2001, deoarece Primăria Municipiului Târgu Jiu nu a emis nici până în prezent dispoziţia de acordare a măsurilor reparatorii către reclamant, pentru termenul ce nu poate fi restituit în natură.
În ce priveşte critica potrivit căreia obligaţia de restituire a terenului, dată fiind natura juridică a acestuia, revine Consiliului Local al Primăriei Târgu jiu, de asemenea, nefondată.
Astfel, în aplicarea art. 20 şi urm. din Legea nr. 10/2001, se constată că terenul nu este în posesia Primăriei Târgu Jiu ci în posesiaC.A.R.P. Târgu Jiu, soluţionarea notificării pentru restituirea în natură a terenului formulată de persoana îndreptăţită se face de către deţinătorul terenului, deoarece numai acesta este competent să se pronunţe, prin decizie sau dispoziţie, după caz, asupra cererii de restituire în natură.
Pentru aceste considerente, instanţa în baza dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ., va dispune respingerea recursurilor declarate de reclamantul N.V.A. şi pârâta primăria Municipiului Târgu Jiu, ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursurile declarate de reclamantul N.V.A. şi pârâta Primăria municipiului Târgu Jiu prin primar împotriva deciziei nr. 2830 din 10 septembrie 2004 a Curţii de Apel Craiova.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 septembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 730/2004. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6324/2004. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs → |
|---|
