ICCJ. Decizia nr. 6330/2004. Civil. Stabilirea competenţei
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6330
Dosar nr. 8286/2004
Şedinţa din Camera de Consili.
de la 12 noiembrie 2004
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria sectorului 5 Bucureşti la data de 10 iunie 2003 H.N. a chemat în judecată Ministerul de Interne şi Statul Român prin Ministerul Finanţelor pentru a se stabili cine se face vinovat de arestarea sa în perioada 4 aprilie 1968–1 noiembrie 1968, care au fost motivele arestării şi să se dispună obligarea pârâţilor la plata sumei de 500.000.000 lei reprezentând despăgubiri materiale şi morale. Pe parcursul judecăţii, reclamantul şi-a majorat pretenţiile la 400.000 dolari SUA, astfel cum se consemnează în preambulul hotărârii din 26 septembrie 2003.
Cauza a fost soluţionată în primă instanţă de Judecătoria sectorului 5, prin sentinţa civilă nr. 4318 din 26 septembrie 2003, prin care au fost respinse toate capetele de cerere, ca inadmisibile sau pentru lipsa calităţii procesuale pasive.
Reclamantul a declarat apel la data de 23 octombrie 2003 împotriva acestei sentinţe, apelul fiind înaintat Curţii de Apel Bucureşti.
Această instanţă s-a declarat necompetentă să judece apelul, şi prin Decizia nr. 594 din 27 noiembrie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, s-a dispus declinarea competenţei în favoarea Tribunalului Bucureşti, avându-se în vedere prevederile art. II alin. (2) şi (3) din OUG nr. 58/2003 potrivit căruia competenţa de soluţionare a apelului rămâne guvernată de legea veche.
La rândul său, Tribunalul Bucureşti s-a declarat necompetent să judece pricina şi ca urmare prin Decizia nr. 341 din 12 martie 2004 a Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă, şi-a declinat competenţa în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, considerând că prevederile OUG nr. 58/2003 invocate, nu sunt incidente în cauză, ci pct. 3 al aceluiaşi art. II din ordonanţa menţionată, potrivit căruia hotărârile pronunţate înainte de intrarea în vigoare a OUG nr. 58/2003, rămân supuse căilor de atac şi termenelor prevăzute de legea sub care fuseseră pronunţate, în absenţa unei alte dispoziţii exprese.
Ivindu-se un conflict negativ de competenţă, cauza a fost înaintată Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, spre a stabili instanţa competentă.
Din cele prezentate rezultă că hotărârea împotriva căreia s-a înaintat apelul este pronunţată la 26 septembrie 2003, deci după intrarea în vigoare a OUG nr. 58/2003, publicată în M. Of. nr. 460 din 28 iunie 2003, în vigoare în 60 zile de la această dată.
Prin urmare, sunt incidente în cauză prevederile art. II alin. (1) din OUG nr. 58/2003, potrivit căruia dispoziţiile prezentei ordonanţe se aplică şi proceselor în curs de judecată începute sub legea veche.
Şi cum potrivit art. II curţile de apel judecă, ca instanţe de apel, apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate de judecătorii sau tribunale în primă instanţă, şi pe de altă parte Curtea de Apel este competentă şi în raport cu valoarea litigiului de peste 1 miliard lei, astfel cum se prevede şi în art. I pct. 7 din Legea nr. 195/2004 pentru aprobarea OUG nr. 58/2003, rezultă că apelul declarat în cauză este de competenţa acestei instanţe.
Aşa fiind, în temeiul art. 20 pct. 2 şi art. 21 C. proc. civ., se va stabili competenţa de judecată a apelului declarat împotriva sentinţei menţionate, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, căreia i se va trimite dosarul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Stabileşte competenţa de soluţionare a apelului declarat de reclamantul H.N. împotriva sentinţei civile nr. 4318 din 26 septembrie 2003 a Judecătoriei sectorului 5 în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6302/2004. Civil. Contestatie în anulare.... | ICCJ. Decizia nr. 6282/2004. Civil. Conflict de munca. Recurs... → |
|---|
