ICCJ. Decizia nr. 6374/2004. Civil. Reziliere contract vânzare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6374
Dosar nr. 9382/2004
Şedinţa publică din 16 noiembrie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1856 din 24 septembrie 2003 s-a dispus rezilierea contractului de închiriere nr. 224 din 5 noiembrie 1999, evacuarea pârâtului şi obligarea sa la 4.864.000 lei chirie restantă, iar, prin Decizia civilă nr. 216 din 25 februarie 2004, sentinţa a fost schimbată în tot şi acţiunea respinsă ca nefondată întrucât:
- pârâtul a achitat la 11 februarie 2004 suma totală datorată, la zi, de 5.839.550 lei, inclusiv penalităţi;
- existând buna sa credinţă nu poate fi sancţionat prin rezilierea contractului.
Contra deciziei a declarat recurs reclamanta care susţine că pârâtul a achitat chiria după pronunţarea primei instanţe, că acesta a distrus şi deteriorat întreg apartamentul, respectiv a deteriorat uşa de intrare şi a înstrăinat caloriferele ceea ce înseamnă culpă contractuală.
Recursul este nefondat.
Temeiul acţiunii în reziliere, evacuare şi chirie restantă l-a constituit numai încălcarea clauzei privind plata lunară a chiriei în valoare de 117.050 lei, ceea ce atrage culpa chiriaşului şi rezilierea contractului de închiriere.
Clauza IV. 1. lit. b) din contract privind neplata chiriei pe timp de 3 luni şi rezilierea nu poate fi aplicată mecanic, mai ales, în condiţiile în care, chiria a fost achitată în cursul procesului, şi conform clauzei II pct. 4 alin. (2) din acelaşi contract, ca în speţă.
Evident că va trebui cercetată reaua credinţă, adică fapta locatarului care cu intenţie ori din neglijenţă gravă, deşi dispunea de mijloace financiare îndestulătoare, nu a achitat chiria lunară datorată, ceea ce în cauză nu s-a probat.
Pe de altă parte, în apel chiriaşul relevă că nu are un „loc stabil de muncă şi nici un venit net" şi lucrează ca „zilier pe unde apucă", iar, recurenta afirmă în motivele de recurs fapte pe care nu le-a invocat în primă instanţă şi în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta Primăria Municipiului Caransebeş, prin Primar împotriva deciziei nr. 216 din 25 februarie 2004 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6408/2004. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6400/2004. Civil → |
|---|
