ICCJ. Decizia nr. 6408/2004. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6408
Dosar nr. 5320/200.
Şedinţa publică din 17 noiembrie 2004
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La 8 octombrie 1999 reclamanta SC S.T.P. SRL a chemat în judecată pe pârâţii C.V. şi C.D. pentru a se constata nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1875 din 9 octombrie 1995, prin care reclamanta a vândut pârâţilor imobilul înscris în C.F. 6304 Aiud top 1673/1 şi 1676/1, repunerea părţilor în situaţia anterioară, rectificarea cărţii funciare şi evacuarea pârâţilor din imobil.
Acţiunea a fost respinsă prin sentinţa civilă nr. 198 din 14 februarie 2000 a Judecătoriei Aiud.
Tribunalul Alba, prin Decizia civilă nr. 1632 din 26 octombrie 2000, a admis apelul reclamantei, a modificat în totalitate sentinţa primei instanţe şi pe fond a admis acţiunea reclamantei.
Soluţia a fost menţinută de Curtea de Apel Alba Iulia, care, prin Decizia civilă nr. 583 din 9 martie 2001, a respins recursul pârâţilor C.V. şi C.D.
Prin Decizia civilă nr. 772 din 13 iunie 2001, Tribunalul Alba a admis cererea de revizuire formulată de C.V. şi C.D. în temeiul dispoziţiilor art. 322 pct. 4 C. proc. civ., a constatat ca fiind fals înscrisul intitulat „factură" nr. 0614812 AB emis la 11 octombrie 1995 de SC S.T.P. SRL, a desfiinţat Decizia civilă nr. 1632 din 26 octombrie 2000 a Tribunalului Alba şi, procedând la judecarea cauzei, a respins apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei civile nr. 198/2000 pronunţată de Judecătoria Aiud.
Prin Decizia civilă nr. 2090 din 16 octombrie 2001 Curtea de Apel Alba Iulia a admis recursul formulat de SC S.T.P. SRL şi a modificat în totalitate Decizia civilă nr. 772/2001 a Tribunalului Alba, respingând ca neîntemeiată cererea de revizuire.
Prin Decizia nr. 1715 din 23 aprilie 2003, Curtea Supremă de Justiţie, secţia civilă, a admis recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, a casat Decizia civilă nr. 2090 din 16 octombrie 2001 a Curţii de Apel Alba Iulia şi a respins recursul declarat de SC S.T.P. SRL Aiud împotriva deciziei civile nr.772 din 13 iunie 2001 a Tribunalului Alba, pe care a menţinut-o.
Împotriva acestei din urmă decizii a formulat contestaţie în anulare SC S.T.P. SRL Aiud în temeiul dispoziţiilor art. 318 alin. (1) C. proc. civ., susţinând că dezlegarea dată cererii de revizuire este rezultatul unor greşeli materiale în aprecierea înscrisului defăimat ca fals.
Dezvoltând susţinerea, contestatoarea arată că o primă greşeală materială constă în faptul că în soluţionarea recursului în anulare instanţa nu a observat aspectul esenţial reţinut prin Decizia atacată, anume acela că, deşi există falsul invocat de pârâţi, acesta nu era de natură să ducă la schimbarea soluţiei date în apel, cererea de revizuire fiind neîntemeiată, astfel explicându-se că în considerentele deciziei contestate s-a reţinut că acţiunea în rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare a fost admisă în temeiul facturii acuzate de fals privitor la semnătura cumpărătorului, că falsul a fost săvârşit de reprezentantul contestatoarei şi că acesta afectează întregul înscris având calificarea de factură.
A doua greşeală materială este, în opinia contestatoarei, aceea că din hotărârea supusă contestaţiei în anulare instanţa a reţinut în mod eronat că Ordonanţa nr. 63/P dată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Aiud a constatat că reprezentantul contestatoarei se face vinovat de fals material în înscrisuri oficiale, deşi, în realitate, prin ordonanţă se arată numai că nu se mai poate exercita acţiunea penală datorită prescripţiei răspunderii penale. A admite contrariul înseamnă că se acordă autoritate de lucru judecat unei ordonanţe de scoatere de sub urmărire penală în condiţiile în care asemenea autoritate nu poate fi dată decât de o hotărâre judecătorească civilă care să consacre fals înscrisul în discuţie, ori asemenea hotărâre nu există.
În fine, se impută hotărârii atacate reţinerea eronată că întreaga factură este falsă, datorită neexecutării semnăturii de către cumpărător, neobservându-se că în raporturile civile şi comerciale valoarea probatorie a facturii nu poate fi total compromisă de către falsul privind una din semnăturile aplicate pe ea.
Pentru toate cele arătate se cere admiterea contestaţiei în anulare şi modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii recursului în anulare.
Contestaţia în anulare este nefondată.
Motivul de contestaţie în anulare constând în dezlegarea recursului ca rezultat al unor greşeli materiale, reglementat prin art. 318 C. proc. civ., are în vedere doar greşeli de fapt involuntare în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului şi care au avut drept consecinţă darea unor soluţii greşite, adică greşelile comise de instanţă prin confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale şi care determină soluţia pronunţată.
În cauza de faţă, aşa cum rezultă în mod evident din dezvoltarea motivelor de contestaţie mai sus redate, contestatoarea nu impută săvârşirea unor greşeli în sensul examinat, ci greşeli de judecată, respectiv de apreciere a înscrisului defăimat ca fals şi a ordonanţei procurorului, de interpretare a considerentelor uneia din hotărârile judecătoreşti date în rezolvarea cererii de revizuire, precum şi de aplicare a unor dispoziţii legale.
Asemenea greşeli de judecată nu deschid însă calea contestaţiei în anulare cu consecinţa rejudecării căii de atac a recursului în anulare.
Pentru toate cele ce preced, contestaţia în anulare va fi respinsă ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondată contestaţia în anulare declarată de SC S.T.P. SRL AIUD împotriva deciziei nr. 1715 din 23 aprilie 2003 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6407/2004. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6374/2004. Civil. Reziliere contract vânzare.... → |
|---|
