ICCJ. Decizia nr. 644/2004. Civil. Acţiune în constatare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 644.
Dosar nr. 15.699/3/2004
Şedinţa publică din 5 octombrie 2007
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1469 din 13 decembrie 2005 Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, a admis acţiunea formulată de reclamanta SC T.G. SA, a constatat dreptul de proprietate al reclamantei asupra construcţiilor situate în Bucureşti, suprafaţă construită la sol 3503 mp şi asupra construcţiilor situate în Bucureşti, suprafaţă construită la sol de 892 mp.
Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul a reţinut următoarele:
Reclamanta este proprietară şi, respectiv, coproprietară a suprafeţelor de teren pe care se află construcţiile în litigiu, identificate prin raportul de expertiză întocmit în cauză.
În drept, a aplicat dispoziţiile art. 492 C. civ.
Prin Decizia civilă nr. 536 din 16 noiembrie 2006 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtul Consiliul General al Municipiului Bucureşti împotriva sentinţei.
Pentru a decide astfel, curtea de apel a reţinut că acţiunea în constatare poate fi promovată de reclamantă, care se află în posesia construcţiilor, iar interesul promovării acţiunii este dat de necesitatea înscrierii construcţiilor în cartea funciară, fiind în conformitate şi cu dispoziţiile Legii nr. 7/1996.
În drept, a reţinut că temeiul acţiunii l-a constituit art. 111 C. proc. civ., dar şi dispoziţiile art. 489, art. 482 şi art. 492 C. civ.
Împotriva deciziei a declarat recurs pârâtul, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivului de recurs invocat, recurenta formulează următoarele critici:
Condiţia esenţială pentru ca reclamanta să poată uza de dispoziţiile art. 111 C. proc. civ. este aceea a preexistenţei unui drept, care urmează a fi constatat prin hotărârea judecătorească ce se solicită a se pronunţa.
Or, reclamanta deţine în cauză doar un titlu de proprietate pentru terenul de sub construcţii, şi anume certificatului de proprietate seria B nr. 0022/1996.
Pe de altă parte art. 111 C. proc. civ. consacră caracterul subsidiar al acţiunii în constatare faţă de acţiunea în realizarea dreptului.
Reclamanta ar fi putut să dobândească dreptul prin promovarea unei acţiuni în revendicare în care să opună titlul său de proprietate municipalităţii, dar, cum nu are un astfel de titlu, nu justifică nici promovarea unei acţiuni în constatare.
Recurenta solicită admiterea recursului, modificarea deciziei şi respingerea cererii de chemare în judecată.
Intimata nu a depus la dosar întâmpinare, însă, cu ocazia dezbaterilor, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Recursul este, într-adevăr, nefondat, şi va fi respins pentru următoarele considerente:
Reclamanta nu avea temei să se adreseze instanţei cu o acţiune în revendicare, deoarece nu se află în situaţia proprietarului neposesor care doreşte să reintre în stăpânirea bunului de la un posesor neproprietar, ea însăşi aflându-se în posesia construcţiilor care fac obiectul acţiunii.
Prin urmare, nu se poate imputa instanţelor că nu au constatat inadmisibilitatea acţiunii în raport de cerinţele art. 111 C. proc. civ.
În ceea ce priveşte fondul pricinii, instanţele au constatat că reclamanta a devenit proprietara construcţiilor în temeiul accesiunii imobiliare, prin aplicarea dispoziţiilor art. 492 C. civ., dat fiind că acestea au fost edificate pe terenurile care sunt proprietatea reclamantei.
Aşadar, succesul acţiunii reclamantei nu putea fi condiţionat de înfăţişarea unui înscris probator al dreptului de proprietate preexistent, aşa cum susţine recurenta, tocmai lipsa unui atare înscris fiind cea care a determinat promovarea acţiunii.
Pentru motivele arătate, în baza art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va menţine Decizia şi va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurentul-pârât municipiul Bucureşti, prin primar general împotriva deciziei nr. 536 din 16 noiembrie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 octombrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7983/2004. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5662/2004. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs → |
|---|
