ICCJ. Decizia nr. 6532/2004. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6532
Dosar nr. 8954/200.
Şedinţa publică din 23 noiembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 13 martie 2003 sub nr. 2471 pe rolul Judecătoriei Piteşti reclamantul M.I. a chemat în judecată pe pârâta I.M. solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să desfacă căsătoria încheiată între părţi la data de 17 martie 1984, iar după divorţ, pârâta să revină la numele avut anterior căsătoriei.
Judecătoria Piteşti, prin sentinţa civilă nr. 3874 din 30 octombrie 2003, a respins ca nefondată acţiunea, obligând pe reclamant să plătească pârâtei 2.000.000 lei cheltuieli de judecată.
S-a reţinut că reclamantul nu a făcut dovada că de destrămarea relaţiilor de familie s-ar face vinovată pârâta, ci dimpotrivă, din probele administrate în cauză rezultă că reclamantul este cel care a provocat despărţirea în fapt.
Împotriva acestei hotărâri a instanţei de fond a declarat apel reclamantul invocând motive de nelegalitate şi netemeinicie.
Curtea de Apel Piteşti, prin Decizia civilă nr. 339/A din 23 februarie 2004, a respins ca nefondat apelul, obligând pe apelant la plata sumei de 1.000.000 lei cheltuieli de judecată către intimata-pârâtă.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de apel a reţinut că anterior formulării prezentei acţiuni reclamantul a mai formulat o altă acţiune care a fost respinsă prin Decizia civilă nr. 1114 R din 7 iunie 2002 pronunţată de către Curtea de Apel Piteşti constatându-se că nu există motive temeinice pentru desfacerea căsătoriei părţilor.
S-a reţinut de asemenea că după pronunţarea acestei decizii, reclamantul a formulat o nouă acţiune care formează obiectul prezentei cauze, invocând aceleaşi motive, fără însă să facă dovada că la data de 7 iunie 2003 au existat motive temeinice care să ducă la desfacerea căsătoriei.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ.
În dezvoltarea extrem de succintă a acestor temeiuri de drept invocate, recurentul susţine că instanţa a interpretat greşit probele şi nu a avut în vedere „concluziile" pe care le-a pus cu trimitere la probele administrate.
Recursul este nefondat.
Este de reţinut în primul rând că temeiurile de drept invocate art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ., nu corespund motivelor de recurs sumar arătate, acestea referindu-se de fapt la o interpretare eronată a probelor administrate în cauză.
Acest motiv putându-se eventual încadra în situaţiile arătate în pct. 11 al art. 304 C. proc. civ., text de lege abrogat însă prin OUG 138/2000 şi deci Curtea nu poate să mai analizeze aceste împrejurări invocate.
În consecinţă recursul urmează să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul M.I. împotriva deciziei nr. 339/A din 23 februarie 2003 a Curţii de Apel Piteşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 652/2004. Civil. Actiune în constatare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 655/2004. Civil. Radiere intabulare. Recurs → |
|---|
