ICCJ. Decizia nr. 660/2004. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 660
Dosar nr. 42662/1/2004
(nr. vechi 19960/2004.
Şedinţa publică din 20 ianuarie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 357 din 19 mai 2004 pronunţată de Tribunalul Bacău, secţia civilă, s-a respins ca nefondată acţiunea, astfel cum a fost precizată, formulată de către reclamantul J.J. împotriva pârâţilor Primăria Municipiului Bacău şi SC C. SA.
La soluţionarea cauzei instanţa a avut în vedere probele administrate faţă de care a reţinut următoarele:
Prin dispoziţia nr. 1193 din 26 martie 2004, pârâta Primăria Municipiului Bacău i-a recunoscut dreptul de a primi despăgubiri în sumă de 221.539.864 lei, însă petentul susţine că această sumă nu reprezintă valoarea reală a imobilului, astfel că, solicită obligarea pârâtelor să-i plătească despăgubirea stabilită de expert precum şi suma reprezentând lipsa de folosinţă şi cheltuieli de judecată.
S-a mai solicitat ca dispoziţia nr. 1193/2004, emisă primarul municipiului Bacău, să fie înaintată, însoţită de expertiză conform art. 36 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, la Prefectura Judeţului Bacău.
Pârâta Primăria Municipiului Bacău, faţă de precizările la acţiune, a formulat întâmpinare solicitând respingerea acţiunii, deoarece prin dispoziţia nr. 1193 din 26 martie 2004, primarul municipiului Bacău a soluţionat notificarea reclamantului; a înaintat acea dispoziţie cu întreaga documentaţie (inclusiv raportul de evaluare efectuat de expert H.) la Prefectura Judeţului Bacău, în scopul acordării de despăgubiri băneşti în suma pretinsă de reclamant, de 1.083.299.000 lei. În ceea ce priveşte suma pretinsă cu titlu de lipsă de folosinţă, respectiv suma de 212.820 dolari, s-a arătat că Legea nr. 10/2001 nu conţine asemenea prevedere.
Faţă de precizările făcute de reclamant asupra obiectului acţiunii, precum şi a temeiului de drept al acesteia, art. 36 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, de faptul că reclamantul este nemulţumit de Dispoziţia nr. 1193 din 26 martie 2004 emisă de primarul municipiului Bacău, instanţa a reţinut că reclamantul contestă oferta de despăgubire conform art. 24 alin. (7) din Legea nr. 10/2001.
Prin art. 1 al Dispoziţiei nr. 1193 din 26 martie 2004 emisă de primarul municipiului Bacău, cererea reclamantului-contestator a fost soluţionată conform art. 36 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, în sensul transmiterii către Prefectura Judeţului Bacău a acesteia pentru acordarea despăgubirilor băneşti ce se cuvin reclamantului, pentru imobilul-casă, situat în Bacău.
Prin art. 2 al dispoziţiei menţionate s-a reţinut că suma de despăgubire este de 221.539.864 lei, conform raportului de evaluare efectuat de Comisia internă a Primăriei Municipiului Bacău, iar prin art. 3 al aceleiaşi dispoziţii s-a menţionat că valoarea despăgubirilor solicitate de reclamant conform raportului de evaluare întocmit de expert este de 1.083.299.000 lei, cerând ca despăgubirile să fie acordate de comisia abilitată de lege.
Sub acest aspect s-a reţinut că, potrivit art. 38 şi art. 40 din Legea nr. 10/2001, cererea de obligare la plata despăgubirilor de 1.083.299.000 lei nu poate fi primită, deoarece conform textelor de lege, prin lege specială ( care nu a fost încă adoptată), se vor reglementa modalităţile, cuantumul şi procedurile de acordare a despăgubirilor băneşti, care vor fi plafonate.
În ceea ce priveşte suma pretinsă pentru lipsa de folosinţă a imobilului, 12.820 dolari, Legea nr. 10/2001 nu conţine nici o prevedere.
Faţă de cele de mai sus, instanţa, văzând şi dispoziţiile art. 24 alin. (8) din Legea nr. 10/2001, a respins ca nefondată acţiunea, astfel cum a fost precizată, faţă de pârâta Primăria Municipiului Bacău.
Prin Decizia civilă nr. 1181 din 6 septembrie 2004 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia civilă, s-a respins ca nefondat apelul formulat de către reclamant împotriva sentinţei de fond, reţinându-se următoarele considerente:
După cum s-a reţinut şi de prima instanţă, cererea reclamantului a fost soluţionată prin dispoziţia emisă de primar, conform art. 36 din lege.
Prin Decizia civilă nr. 63 din 25 septembrie 2003 a Curţii de Apel Bacău (cauză ce se află pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie ), pârâta SC C. SA Bacău a fost obligată la plata despăgubirilor pentru teren.
În ce priveşte lipsa de folosinţă a imobilului dispoziţiile Legii 10/2001 nu conţin o astfel de prevedere.
Legea 10/2001 este o lege specială ce reglementează restituirea în natură sau prin echivalent a imobilelor preluate de stat şi care nu cuprinde prevederi privind şi lipsa de folosinţă a unor astfel de imobile.
Atât Legea 10/2001 cât şi HG nr. 498/2003 privind Normele de aplicare unitară a legii, prevăd că despăgubirile ce se vor acorda sunt cele ce privesc preluarea abuzivă de către stat.
Prin urmare, susţinerile apelantului privind despăgubiri şi pentru lipsa de folosinţă a imobilului nu au corespondent în Legea 10/2001 pe care s-a bazat acţiunea.
Împotriva deciziei de apel a formulat recurs reclamantul-apelant, criticând-o pentru următoarele motive ce se încadrează în art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi care vizează neacordarea de despăgubiri pentru lipsa de folosinţă.
În cauză nu s-au acordat aceste despăgubiri cu motivarea că acest lucru nu este prevăzut în legea nr. 10/2001 care este o lege specială.
Dacă intenţia legiuitorului ar fi fost ca în noţiunea de „despăgubiri" să nu fie inclusă şi lipsa de folosinţă, aşa cum se prevede în art. 1084 C. civ., ar fi trebuit să existe o interdicţie expresă din acest punct de vedere.
În art. 1 pct. 2 din Legea nr. 10/2001 este menţionată şi posibilitatea acordării de despăgubiri băneşti iar aceste despăgubiri cuprind atât despăgubirea propriu-zisă cât şi lipsa de folosinţă, aşa cum prevede art.1084 C. civ.
Analizând Decizia recurată în raport de criticile formulate, Curtea constată că recursul este nefondat, instanţele făcând o corectă aplicare în cauză a dispoziţiilor Legii nr. 10/2001.
Domeniul de aplicare al Legii nr. 10/2001 este determinat de categoriile de bunuri ce fac obiectul măsurilor reparatorii şi de persoanele îndreptăţite de a apela la dispoziţiile acestei legi.
Relativ la categoriile de bunuri, legiuitorul a avut în vedere modul de preluare şi natura acestora.
În ceea ce priveşte natura bunurilor care intră în domeniul de aplicare al Legii nr. 10/2001, acestea sunt bunuri imobile conform art. 6 alin. (1) şi cu titlu de excepţie bunuri mobile conform art. 6 alin. (2).
Art. 1 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 prevede că imobilele preluate în mod abuziv de stat, de organizaţiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, precum şi cele preluate de stat în baza Legii nr. 139/1940 asupra rechiziţiilor şi nerestituite se restituie, de regulă în natură, în condiţiile acestei legi.
În art. 2 din Legea nr. 10/2001 este definită noţiunea de „ imobile preluate în mod abuziv".
În art. 6 din Legea nr. 10/2001, care determină natura bunurilor care intră în sfera de reglementare a Legii nr. 10/2001 se arată că.
Prin imobile, în sensul acestei legi, se înţelege terenurile, cu sau fără construcţii, cu oricare dintre destinaţiile avute la data preluării în mod abuziv, precum şi bunurile mobile devenite imobile prin încorporare în aceste construcţii inclusiv terenurile fără construcţii afectate de lucrări de investiţii de interes public aprobate, dacă nu a început construcţia acestora.
În alineatul al doilea al textului legal precizat se arată că măsurile reparatorii privesc şi utilajele şi instalaţiile preluate de stat sau de alte persoane juridice odată cu imobilul, în afară de cazul în care au fost înlocuite, casate sau distruse,
Faţă de domeniul de aplicare al Legii 10/2001 astfel cum fost strict reglementat prin dispoziţiunile legale, se constată că în mod corect s-a apreciat în cauză că cererea reclamantului-recurent privind despăgubirile aferente lipsei de folosinţă nu face obiectul acestei legi.
Art. 1084 C. civ., invocat în cadrul recursului, prevede că daunele interese ce sunt debite creditorului cuprind în genere pierderea ce a suferit şi beneficiul de care a fost lipsit, afară de excepţiile şi modificările expres prevăzute de lege.
Acest text de lege, care reprezintă o normă cu caracter general aplicabilă în materia efectelor obligaţiilor nu este incidentă în cauză faţă de obiectul şi norma legală incidentă, care este o normă specială de reparaţie.
Reţinând, prin urmare, că în cauză s-a făcut o aplicare corectă a dispoziţiilor Legii nr. 10/2001 incidente din perspectiva art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Curtea urmează să dispună respingerea recursului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat, recursul declarat de reclamantul J.J.J. împotriva deciziei civile nr. 1181 din 6 septembrie 2004 pronunţată de Curtea de Apel Bacău.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 20 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6622/2004. Civil. Revendicare imobiliară.... | ICCJ. Decizia nr. 6597/2004. Civil. Anulare contract ipoteca.... → |
|---|
