ICCJ. Decizia nr. 6584/2004. Civil. Obligatia de a face. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6584
Dosar nr. 9170/2004
Şedinţa publică din 24 noiembrie 2004
Asupra recursului civil de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta P.G. a chemat în judecată pe pârâta S.N.T.G.N. T. SA, sucursala de T.G.N. Mediaş, şi a solicitat obligarea acesteia la plata de despăgubiri pentru un teren în suprafaţă de 520 mp situat în oraşul Sinaia lot 175 nr. 28, teren pe care intenţiona să ridice o construcţie dar nu o poate realiza din cauza existenţei magistralei de gaz metan ce traversează zona şi a vanei existente pe teren.
Pârâta, prin întâmpinare, arată că, conducta şi vana existentă pe terenul reclamantei sunt parte componentă a S.N.T.G.N., de importanţă strategică ce aparţine domeniului public şi solicită respingerea acţiunii.
Judecătoria Sinaia, prin sentinţa civilă nr. 36 din 14 ianuarie 2004 admite în parte acţiunea reclamantei şi obligă pârâta la plata de despăgubiri în sumă de 539.760.000 lei.
Instanţa a reţinut că reclamanta este proprietara terenului de 520 mp situat la adresa menţionată pe care nu poate edifica o construcţie, astfel că nu se poate bucura şi dispune de lucrul său potrivit art. 480 C. civ.
Imposibilitatea folosirii terenului echivalează cu scoaterea sa din circuitul civil. Daunele aduse astfel reclamantei au fost stabilite prin expertiză, iar reclamanta este îndreptăţită să fie despăgubită în temeiul stabilit de art. 44 din Constituţia României [alin. (5) şi (6)].
Apelul declarat de pârâtă a fost respins de Curtea de Apel Ploieşti, prin Decizia civilă nr. 899 din 26 martie 2004.
Instanţa a reţinut că din certificatul de urbanism eliberat de Primăria oraş Sinaia rezultă că terenul este situat în intravilanul oraşului având destinaţia de „zonă locuinţe şi funcţiuni complementare". În plus reclamanta a solicitat un schimb de teren refuzat de Primăria Sinaia pe motiv că pe terenul respectiv nu se poate construi şi ca atare nu este de interes pentru Consiliul Local Sinaia, în condiţiile în care sunt amplasate mai multe magistrale de transport gaze naturale.
În aceste condiţii, pârâta datorează despăgubiri reclamantei, care nu îşi poate construi o locuinţă fiind astfel prejudiciată, despăgubiri ce se stabilesc în caz de divergenţă prin justiţie [art. 44 alin. (5) şi (6) din Constituţia României].
Împotriva acestei hotărâri pârâta a declarat prezentul recurs, invocând motivul de casare prevăzut de art. 304 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ.
Se susţine, în esenţă, că instanţele nu au ţinut cont de prevederile art. 7 alin. (4) din Legea nr. 134/1995, legea petrolului, unde se prevede că exercitarea dreptului de servitute legală se face contra plăţii unei rente anuale către proprietarii terenurilor; instanţele au acordat despăgubiri la valoarea de circulaţie a terenului; nu sunt aplicabile prevederile art. 44 alin. (5) şi (6) din Constituţia României, deoarece nu au fost aduse daune, în ultimii ani neavând loc intervenţii la conductă; mai mult alin. (7) al aceluiaşi text, limitează dreptul de proprietate la respectarea sarcinilor care potrivit legii sau obiceiului revin proprietarului, astfel conducta a fost instalată pe terenul reclamantei în anul 1968, cu respectarea tuturor prevederilor legale în vigoare la acea dată.
Recursul se priveşte ca nefondat pentru considerentele ce urmează.
Conducta construită de pârâtă în anul 1968 este de interes naţional şi are o importanţă strategică. Numai că în anul 1968 reclamanta nu era recunoscută proprietar al terenului. Aceasta a dobândit dreptul de proprietate conform deciziei nr. 2882/1995 a Tribunalului Prahova, fiind pusă astfel în faţa faptului împlinit în ce priveşte construcţia conductei, ca obiectiv strategic. Astfel că instanţa nu a primit cererea reclamantei ca pârâta să dezafecteze conducta, oprindu-se la varianta despăgubirilor.
În speţă este aplicabilă nu numai legislaţia specifică în domeniul „petrolului şi gazelor" ci şi legislaţia generală şi în primul rând Constituţia României în al cărei literă şi spirit trebuise interpretate legile ce reglementează diversele domenii specifice.
Conform art. 44 alin. (5) din Constituţie, pentru lucrări de interes general autoritatea publică (în speţă pârâta) este obligată să despăgubească proprietarul pentru daunele aduse solului, plantaţiilor sau construcţiilor precum şi pentru alte daune. O astfel de „altă daună" poate fi aceea de a nu putea să-şi construiască o locuinţă pe terenul proprietatea sa, pe care l-a redobândit după efectuarea lucrării de interes general, fără deci să fi fost în măsură să pună măcar problema unor juste despăgubiri.
Potrivit art. 480 C. civ. proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura şi a dispune de un lucru în mod exclusiv şi absolut, însă în limitele determinate de lege.
Unul din drepturile proprietarilor de teren este şi acela de a-şi construi o locuinţă pe acesta, în limitele determinate de lege. Terenul proprietatea reclamantei (redobândit în condiţiile arătate) se află în intravilanul oraşului Sinaia având destinaţie de zonă de locuinţe, obţinând şi certificat de urbanism.
În aceste condiţii instanţele au apreciat corect că reclamantei i se cuvin despăgubirile la valoarea de înlocuire a terenului.
De altfel nici legislaţia specială în domeniul petrolului şi gazelor, invocată de pârâtă, nu exclude o asemenea modalitate.
Astfel, Legea petrolului nr. 238/2004, care abrogă Legea nr. 134/1995, la art. 10 alin. (2) se referă la criteriul valorii de circulaţie a terenurilor imobiliare afectate, pentru determinarea despăgubirilor. Legea gazelor nr. 351/2004 (care abrogă OG nr. 60/2000 şi Legea nr. 463/2001) foloseşte şi la criteriul valorii de circulaţie a bunurilor imobile afectate [art. 91 lit. c)].
În consecinţă instanţele au pronunţat hotărârile legale, astfel că motivul de casare invocat (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.) este nefondat.
Faţă de cele ce preced, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta S.N.T.G.N. T. SA, sucursala T.G.N. Mediaş, împotriva deciziei civile nr. 866 din 26 martie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6639/2004. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6486/2004. Civil. Declinare competenta. Recurs → |
|---|
