ICCJ. Decizia nr. 6639/2004. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6639
Dosar nr. 4419/200.
Şedinţa publică din 26 noiembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 23 iulie 2002 pe rolul Tribunalului Sibiu reclamantul S.T. a contestat legalitatea şi temeinicia dispoziţiei nr. 134 din 13 iunie 2002 a Primarului oraşului Avrig prin care:
- i s-a aprobat cererea de restituire în natură a imobilului înscris în C.F. 1852 Bradu nr. top. 105 şi 106, casă de locuit situată în oraşul Avrig, cu excepţia terenului în suprafaţă de 2489 mp, pentru care se acordă despăgubiri;
- s-a constatat că valoarea despăgubirilor pentru terenul aferent construcţiei, nerestituit în natură, este de 124.325.000 lei;
- s-a dispus ca persoana îndreptăţită în sensul Legii nr. 10/2001, S.T., să restituie Statului român suma de 45.696.000 reprezentând valoarea actualizată a despăgubirii acordate conform deciziei nr. 222 din 15 martie 1982 a Comitetului Executiv al Consiliului Popular judeţean Sibiu.
Cu privire la respingerea solicitării de restituire în natură a terenului s-a motivat că S.T. a renunţat la cetăţenia română în anul 1984, astfel încât nu avea dreptul la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului nici în temeiul Legilor nr. 18/1991 şi nr. 1/2000. Or, a arătat reclamantul, o astfel de soluţie este contrară prevederilor Legii nr. 10/2001. A mai arătat că nu a încasat nici o despăgubire în baza Decretului nr. 223/1974.
Prin sentinţa civilă nr. 688 din 20 noiembrie 2002, Tribunalul Sibiu a respins contestaţia ca neîntemeiată.
Instanţa a reţinut sub un prim aspect că, potrivit prevederilor art. 41 alin. (2) din Constituţie şi art. 3 alin. (1) din Legea nr. 54/1994 privind circulaţia terenurilor, cetăţenii străini şi apatrizii nu pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor; în acest context, reclamantul, cetăţean german are, cu privire la teren, doar dreptul la despăgubiri potrivit Legii nr. 10/2001. În ceea ce priveşte despăgubirile acordate prin Decizia nr. 222 din 15 martie 1982 a fostului comitet executiv al Consiliului Popular Judeţean Sibiu, tribunalul a statuat că simpla afirmaţie a reclamantului în sensul că nu le-ar fi încasat efectiv, necoroborată cu vreo altă probă, nu poate fi primită.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul, criticând-o ca nelegală şi netemeinică sub ambele aspecte, reiterând susţinerile din contestaţie şi solicitând admiterea ei astfel cum a fost formulată.
Curtea de Apel Alba Iulia, prin Decizia civilă nr. 373 din 20 iunie 2003 a admis apelul, a desfiinţat sentinţa şi, procedând la o nouă judecată, a admis contestaţia formulată de reclamant; a fost modificată în parte dispoziţia nr. 124/2002 emisă de Primăria oraşului Avrig în sensul restituirii în natură a terenului în suprafaţă de 2489 mp şi înlăturării obligaţiei reclamantului de a restitui suma de 45.696.000 lei către Statul român; au fost menţinute celelalte prevederi ale dispoziţiei.
Curtea de apel a statuat sub un prim aspect că întrucât imobilul a fost preluat de stat în baza Decretului nr. 223/1974, acesta nu constituie un titlu valabil, astfel încât reclamantul nu a pierdut niciodată dreptul de proprietate; lui nu i se constituie un drept prin aplicarea Legii nr. 10/2001 ci i se recunoaşte doar perpetuarea acestuia în patrimoniu, astfel încât interdicţiile menţionate în sentinţă nu au nici o relevanţă.
În ceea ce priveşte problema despăgubirilor, în decizie s-a arătat că deşi în faza apelului au fost suplimentate probatoriile cu înscrisuri, nu există nici o dovadă în sensul că suma respectivă ar fi fost efectiv plătită reclamantului. În consecinţă, restituirea ei actualizată nu are nici un temei legal.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta, reiterându-şi susţinerile anterioare în sensul că titlul de proprietate al statului a fost valabil astfel încât reclamantul, cetăţean străin, nu are dreptul la restituirea în natură a terenului; s-a mai arătat că reclamantul trebuia să facă dovada că nu a încasat despăgubirile acordate în anul 1982.
Recurenta-pârâtă şi-a motivat în drept criticile pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi 11 C. proc. civ., acest ultim text fiind abrogat la data declarării recursului prin OUG nr. 138/2000, publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000.
Intimatul-reclamant a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Examinând legalitatea deciziei recurate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine caracterul nefondat al criticilor formulate.
În mod corect Curtea de Apel a reţinut că reclamantului nu i se transmite, prin act juridic, dreptul de proprietate asupra terenului şi nici nu i se constituie un asemenea drept, ci se recunoaşte, cu efect reparator, persistenţa acestuia în patrimoniu datorită caracterului abuziv al preluării de către stat. Ceea ce este nul (dobândirea de către stat) nu poate produce nici un efect, caracterul perpetuu al dreptului de proprietate semnifică împrejurarea că el nu a fost pierdut nici un moment de către reclamant, astfel încât interdicţiile menţionate în dispoziţia administrativă şi în sentinţa tribunalului nu au relevanţă în cauză.
Pe de altă parte, nici o probă a dosarului nu atestă că reclamantului i s-ar fi plătit efectiv despăgubirile menţionate în Decizia administrativă din anul 1982. În această apărare formulată de pârâtă, ca şi în cazul excepţiilor, sarcina probei îi revine acesteia (in excipiendo reus fit actor), fiind împotriva logicii juridice să se pretindă reclamantului să facă dovada negativă, de altfel imposibilă, că nu a încasat suma.
Aşa fiind, cum Decizia pronunţată este în întregime legală şi temeinică, recursul va fi respins ca nefondat conform prevederilor art. 312 alin. (1) teza a II–a C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta Primăria oraşului Avrig împotriva deciziei nr. 373/A din 20 iunie 2003 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6658/2004. Civil. Contestatie legea 10/2001.... | ICCJ. Decizia nr. 6584/2004. Civil. Obligatia de a face. Recurs → |
|---|
