ICCJ. Decizia nr. 6658/2004. Civil. Contestatie legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6658
Dosar nr. 8093/2004
Şedinţa publică din 12 septembrie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea formulată la 23 aprilie 2002, ulterior modificată reclamanţii D.C.S., B.C., A.E.S., O.M.S., V.M.D. şi D.M.C. au chemat în judecată SC C. SA, pentru a se dispune anularea deciziei nr. 10 din 25 martie 2002 emisă de pârâtă şi obligarea acesteia la restituirea imobilului prin măsuri reparatorii în echivalent, în temeiul art. 9 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.
Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin sentinţa civilă nr. 340 din 14 aprilie 2003, a respins ca nefondată acţiunea.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că la data notificării pârâtei în aplicarea Legii nr. 10/2001, aceasta nu mai avea calitatea de deţinător al bunului în litigiu, astfel nu-i incumbă obligaţia de acordare a măsurilor recuperatorii.
Tribunalul a apreciat că în cauză operează prezumţia legală absolută, desprinsă din dispoziţiile art. 2 din lege în sensul caracterului abuziv al preluării realizate în temeiul Legii nr. 119/1948, astfel nu a încuviinţat cererile reclamanţilor de administrare de probe pe acest aspect.
Cu privire la reclamanţii O.M.S., V.M.M. şi D.M.C. a reţinut că ei nu au notificat nici o persoană deţinătoare, astfel că s-a stins definitiv dreptul lor subiectiv asupra bunului, teren şi construcţie, în discuţie.
Modificarea cererii iniţial formulate prin renunţarea la revendicarea imobilului, a făcut să rămână fără eficienţă solicitarea comparării titlurilor de proprietate, iar prezumţia bunei-credinţe a pârâtei nu a putut fi înlăturată cu probele administrate.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, prin Decizia civilă nr. 453 A din 3 octombrie 2003, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanţi, reţinând legalitatea hotărârii atacate.
Considerând Decizia nelegală, reclamanţii au declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi au solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei atacate, admiterea apelului, iar pe fond admiterea acţiunii precizate, anularea deciziei contestate şi obligarea pârâtei la plata despăgubirilor aferente imobilului proprietatea autorului lor, compus din teren şi construcţie situat în Olteniţa, precum şi la plata cheltuielilor de judecată.
Se arată că instanţa nu a trecut la examinarea cererii în fond, nu a examinat modul de preluare de către stat a imobilului şi a respins acţiunea ca neîntemeiată deşi s-a pronunţat pe excepţia lipsei calităţii procesuale pasive. Excepţia nu a fost invocată din oficiu, nu a fost pusă în discuţia părţilor pentru a se putea formula apărări şi propune probe.
Recursul este fondat.
Prin acţiunea modificată, reclamanţii au solicitat anularea deciziei nr. 10/2002 emisă de pârâtă şi obligarea acesteia la restituirea imobilului din Olteniţa, conform art. 9 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, respectiv acordarea de despăgubiri aferente în valoare de 4.918.000.000 lei vechi.
Din actele dosarului, rezultă că, reclamanţii au făcut notificare iniţial Primăriei Olteniţa la 2 august 2001, ulterior la A.P.A.P.S. şi societăţii pârâte la 2 februarie 2002.
Întrucât în răspunsul la notificare formulat de A.P.A.P.S. la 9 noiembrie 2001, s-a comunicat reclamanţilor despre contractul de vânzare-cumpărare încheiat de pârâtă la 25 martie 1977 cu SC N.C. SRL, (anterior privatizării pârâtei, 1999), instanţa a reţinut că pârâta nu este titularul unui drept actual, că nu are calitate de unitate deţinătoare, condiţie necesară conform art. 20 din Legea nr. 10/2001 şi a respins acţiunea ca neîntemeiată.
Soluţia dată pe fond nu-şi găseşte justificarea în excepţia reţinută, lipsa calităţii procesuale pasive, mai mult, nici aceasta din urmă nu poate fi primită.
Reclamanţii nu au cunoscut situaţia reală a imobilului, respectiv că a fost înstrăinat de pârâtă către SC N.C. SRL.
Decizia nr. 10 din 25 martie 2002 emisă de pârâtă, de respingere a cererii formulate de reclamanţi în baza art. 46 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 10/2001, s-a justificat de aceasta prin deţinerea imobilului în discuţie în baza unui act juridic valabil, respectiv privatizarea făcută cu respectarea prevederilor legale, ei fiind dobânditori de bună credinţă.
Pârâta a vândut imobilul în 1997 înainte de privatizarea societăţii care a avut loc în anul 1999, are calitate procesuală pasivă, în considerarea efectului subrogaţiei reale cu titlu particular în patrimoniul său efect ce constă în înlocuirea imobilului litigios cu preţul vânzării, cu consecinţa existenţei obligaţiei de dezdăunare întemeiate pe dispoziţiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 republicată, aşa cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005.
În consecinţă, în baza art. 312 alin. (3) C. proc. civ., se va admite recursul împotriva deciziei nr. 453/A din 3 octombrie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, se va modifica Decizia atacată în sensul că se va admite, apelul declarat de reclamanţi împotriva sentinţei nr. 340 din 14 aprilie 2003 a Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă. Se va desfiinţa sentinţa şi se va trimite cauza pentru soluţionarea pe fond Tribunalului Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de D.C., D.T., D.C.S., B.C., V.M.D., D.M.C. ş.a., împotriva deciziei nr. 453/A din 3 octombrie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă.
Modifică Decizia atacată în sensul că admite apelul declarat de reclamanţi împotriva sentinţei nr. 340 din 14 aprilie 2003 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Desfiinţează sentinţa şi trimite cauza spre rejudecare Tribunalului Bucureşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 septembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6722/2004. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6639/2004. Civil → |
|---|
