ICCJ. Decizia nr. 6670/2004. Civil. Conflict de munca. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6670
Dosar nr. 1277/2004
Şedinţa publică din 30 noiembrie 2004
Asupra recursului în anulare de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. La data de 23 februarie 2004 s-a înregistrat recursul în anulare declarat şi semnat de adjunctul Procurorului General, contra sentinţei civile nr. 513 din 22 august 2002 a Tribunalului Mureş şi a deciziei civile nr. 521/R din 15 mai 2003 a Curţii de Apel Târgu-Mureş, prin care s-a admis acţiunea şi au fost obligaţi Ministerul Justiţiei şi Tribunalul Mureş la plata sumei de 7 % din salariul lunar, actualizată, pentru perioada 1 ianuarie-26 iunie 2000, cu titlu de contribuţie la fondul de asigurări sociale, reţinută ilegal, pe temeiul art. 99 alin. (1) din Legea nr. 92/1992.
2. Recursul în anulare este fondat.
2.1. Într-adevăr, conform art. 99 alin. (1) din Legea nr. 92/1992 "magistraţii…beneficiază, în mod gratuit de asistenţă medicală…", textul nu prevede obligaţia acestora la plata contribuţiei la asigurările de sănătate.
Acest act normativ constituie legea organică (generală) a autorităţii judecătoreşti.
Ulterior, prin art. 1 alin. (2) din Legea nr. 145/1997 privind asigurările de sănătate s-a prevăzut că „asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii şi funcţionează descentralizat pe baza principiului solidarităţii…". Dispoziţiile art. 55 din această lege prevăd, limitativ, persoanele care beneficiază de asigurările de sănătate fără plata contribuţiei de 7 % în care nu sunt incluşi magistraţii.
2.2. În materia asigurărilor sociale de sănătate legea specială este Legea nr. 145/1997 care are ca obiect reglementarea asigurărilor de sănătate, dispoziţiile Legii nr. 92/1992 constituind legea generală, având ca obiect organizarea judecătorească şi statutul magistraţilor.
Pe de altă parte, legea specială, care, de principiu, prevalează celei generale, este ulterioară acesteia din urmă, generând, implicit, abrogarea dispoziţiilor contrare.
Ca atare, în speţă se aplică legea specială care nu exceptează expres magistraţii de la contribuţia de 7 %, astfel că recursul în anulare este fondat urmând a fi casate ambele hotărâri şi acţiunea respinsă ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul în anulare formulat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împotriva deciziei nr. 521/R din 15 mai 2003 a Curţii de Apel Târgu-Mureş şi a sentinţei nr. 513 din 22 august 2002 a Tribunalului Mureş.
Casează ambele hotărâri, iar pe fond respinge acţiunea.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 667/2004. Civil. Obligatia de a face. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6644/2004. Civil. Legea nr.10/2001. Recurs → |
|---|
