ICCJ. Decizia nr. 6644/2004. Civil. Legea nr.10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6644
Dosar nr. 7758/2004
Şedinţa publică din 26 noiembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin notificarea nr. FK 968 din 3 mai 2001 întocmită în baza Legii nr. 10/2001 de C.C. şi adresată Primăriei Râmnicu Vălcea s-a solicitat restituirea în natură a terenului de 440 mp situat în intravilanul municipiului Râmnicu Vâlcea, bun intrat în proprietatea Statului prin expropriere (Decretul nr. 272/1983), precum şi despăgubiri băneşti pentru construcţiile demolate în urma exproprierii.
În motivarea notificării C.C. a arătat că a dobândit imobilul, teren şi construcţii, în anul 1955 şi că bunul a fost preluat abuziv în anul 1984 prin adresa nr. 3845 din 10 martie 1984 a I.J.G.C.L. Vâlcea, casa fiind demolată, iar terenul a rămas liber până în anul 2000. La 20 ianuarie 2000 s-a eliberat autorizaţia de construcţie pentru un obiectiv de investiţii, deşi la datele de 12 martie 1991, 17 mai 1999 şi 17 ianuarie 2000 solicitanta a cerut restituirea terenului, cereri rămase nesoluţionate, astfel că este îndreptăţită la restituirea în natură a terenului şi la măsuri reparatorii sub forma despăgubirilor băneşti pentru construcţiile demolate.
Prin dispoziţia nr. 780 din 4 octombrie 2002 Primarul municipiului Râmnicu Vâlcea a respins cererea de restituire în natură a terenului de 440 mp situat în intravilanul municipiului Râmnicu Vâlcea, motivat de faptul că lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă funcţional întreg terenul (stradă şi utilităţi aferente ansamblului de locuinţe din zonă). Cu referire la măsurile reparatorii pentru întreg imobilul, prin dispoziţie s-a menţionat că ele vor fi propuse persoanei îndreptăţite după apariţia normativelor şi a legii speciale la care fac trimitere prevederile art. 40 din Legea nr. 10//2001.
Împotriva acestei dispoziţii, la data de 6 ianuarie 2003, a formulat contestaţie C.C., solicitând anularea actului numai cu privire la nerestituirea în natură a terenului de 440 mp.
Investit cu soluţionarea cauzei, Tribunalul Vâlcea, secţia civilă, prin sentinţa nr. 448 din 16 septembrie 2003, a respins ca neîntemeiată cererea de restituire în natură a terenului din str. C.B., în suprafaţă de 440 mp, a cărei valoare a fost stabilită prin expertiză la suma de 1.012.880.000 lei.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut şi motivat că potrivit raportului de expertiză întocmit în cauză, terenul este ocupat de str. C.B., de trotuarele străzii şi de partea aflată în faţa bibliotecii judeţene „Antim Ivireanu", aflată în construcţie, astfel că persoana îndreptăţită poate obţine doar măsurile reparatorii prev. de art. 9-11 din Legea nr. 10/2001.
Soluţia tribunalului a fost confirmată de Curtea de Apel Piteşti, secţia civilă, care, prin Decizia nr. 233/A din 4 decembrie 2003, a respins ca nefondat apelul contestatoarei.
Împotriva deciziei dată în apel, prin care s-a păstrat sentinţa tribunalului, în termen legal a declarat recurs contestatoarea C.C. care a adus hotărârilor pronunţate în cauză următoarele critici: instanţele nu au ţinut cont că începând cu anul 1991 recurenta a adresat pârâtului mai multe cereri de restituire a terenului care a rămas liber până în anul 2001; pârâtul a schimbat destinaţia terenului pentru care s-a dispus exproprierea şi a utilizat bunul pentru construirea Bibliotecii Antim Ivireanu, edificiu care în planul de urbanism avea un alt amplasament; trebuiau aplicate prevederile art. 35 din Legea nr. 33/1994 şi art. 6 din Legea nr. 213/1998, în condiţiile în care pârâtul nu a făcut o nouă declaraţie de utilitate publică în termen de un an; o parte din teren este liber, nefiind afectat de construcţia bibliotecii, astfel că recurenta este îndreptăţită la restituirea acestei părţi conform art. 9 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, şi numai pentru diferenţa de teren ce este ocupată urmează a fi despăgubită prin echivalent.
Recursul nu este fondat.
Este adevărat că prin Decretul nr. 272 din 26 iulie 1983 recurenta-contestatoare şi fostul ei soţ, C.I.N., au fost expropriaţi cu suprafaţa de 440 mp teren (poz.12 din anexa la decret, fila 39 dosar de fond), dar aceştia au avut în proprietate doar 300 mp şi doar pentru atare suprafaţă contestatoarea era îndreptăţită la măsuri reparatorii conform Legii nr. 10/2001, deoarece aceasta era întinderea dreptului său. Astfel, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 93/20 din 18 ianuarie 1985 de fostul notariat de Stat al Raionului Râmnicu Vâlcea şi transcris sub nr. 28/1955 la Tribunalul Vâlcea (fila 22 dosar de fond), soţii C.I.N. şi C.N.C. au cumpărat de la C.V.P. un teren loc de casă în suprafaţă de 300 mp situat, la acea dată, în oraşul Rm.Vâlcea, str. L.
Deşi recurenta-contestatoare a primit măsuri reparatorii pentru un drept cu o întindere mai mare decât cel rezultat din titlul său de proprietate, această eroare de judecată nu poate fi îndreptată doar în recursul contestatoarei, întrucât, în lipsa căilor de atac de reformare pe care pârâtul putea să le exercite, contestatoarei nu i se poate crea, în propriul recurs, o situaţie mai grea decât aceea din hotărârile atacate.
Potrivit raportului de expertiză realizat în cauză şi a schiţei anexă la acest raport (filele 60-61 dosar de fond), terenul de 440 mp (şi nu numai de 300 mp aşa cum s-a arătat mai sus), nu poate fi restituit în natură, deoarece este ocupat de str. C.B., de trotuarele străzii şi de terenul aflat în faţa Bibliotecii judeţene Antim Ivireanu, fiind nedovedită susţinerea contestatoarei conform căreia o porţiune de teren ar fi liberă şi pe cale de consecinţă, susceptibilă de restituire în natură.
Susţinerile recurentei-contestatoare, de altfel, neprobate, în sensul că s-ar fi adresat pârâtului încă din anul 1991 pentru restituirea în natură a imobilului, că nu a fost respectat scopul exproprierii, că lucrările la obiectivul de investiţii au început în anii 2000-2001 şi fără o nouă declaraţie de utilitate publică, constituie tot atâtea apărări care puteau fi valorificate în justiţie în condiţiile art. 35 din Legea nr. 33/1994, dar cum contestatoarea nu a uzat mai înainte de 14 februarie 2001, de aceste prevederi şi a formulat prezenta acţiune în temeiul Legii nr. 10/2001, soluţiile instanţelor judecătoreşti nu puteau fi decât conforme demersului judiciar întreprins de contestatoare [art. 11 alin. (4) din Legea nr.10/2001].
Faţă de cele ce preced, recursul se priveşte ca nefondat şi va fi respins în consecinţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta C.C. împotriva deciziei nr. 233/A din 4 februarie 2003 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6670/2004. Civil. Conflict de munca. Recurs... | ICCJ. Decizia nr. 6646/2004. Civil. încuviintare executare... → |
|---|
