ICCJ. Decizia nr. 6682/2004. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6682
Dosar nr. 3361/200.
Şedinţa publică din 30 noiembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. La data de 21 decembrie 2000 s-a înregistrat acţiunea în revendicarea imobilului situat în Bucureşti, compus din teren 518 mp şi construcţie (demisol, parter şi etaj), introdusă de reclamanţi, legitimaţi ca succesori legali, în calitate de fii ai defunctei mame, care, la rândul său, a fost unica moştenitoare faţă de P.E., decedată în 1965, proprietara imobilului.
Tribunalul Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 1753 din 22 noiembrie 2001 a admis acţiunea şi a obligat Statul prin Ministerul Finanţelor şi RA A.P.P.S. Bucureşti să lase reclamanţilor, în deplină proprietate şi posesie, imobilul revendicat şi identificat prin raportul de expertiză N.V.
Prin Decizia civilă nr. 77 din 25 februarie 2003 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV–a civilă, a respins apelurile celor doi pârâţi, reţinând, în esenţă, că:
- nu a operat prescripţia achizitivă (uzucapiunea) de 30 de ani, întrucât posesia exercitată de stat în 1965, nu este utilă, întrucât preluarea s-a făcut fără titlu valabil şi prin acte de violenţă, irevocabil stabilite prin sentinţa civilă nr. 13062/1999, succesorul legal având domiciliu forţat, ceea ce l-a împiedicat să-şi exercite drepturile succesorale;
- imobilul a fost identificat prin expertizele topografice, stabilindu-se structura locativă, fără a fi remarcate modificări esenţiale, iar
- suprafaţa de teren aferentă actuală este de 459,30 mp , mai puţin cu 58,70 mp decât exista în patrimoniul autoarei în 1940.
Contra ambelor hotărâri a declarat recurs numai pârâta RA-A.P.P.S. Bucureşti, pe temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., reţinând motivele din apel:
- a operat uzucapiunea, căci posesia a fost continuă, netulburată şi neîntreruptă, publică şi exercitată sub nume de proprietar, ia.
- deşi terenul preluat a fost în suprafaţă de 360 mp, instanţele au retrocedat reclamanţilor 459,30 mp.
2. Recursul este nefondat.
Aşadar, în recurs, nu se constată preluarea fără titlu valabil de către stat, că certificatul de vacanţă succesorală a fost, irevocabil, anulat prin sentinţa civilă nr. 13062/1999, întrucât unica succesoare legală a avut domiciliu forţat, fiind implicată, deci, prin acte de violenţă, să-şi exercite opţiunea şi drepturile legale succesorale.
De asemenea, nu se contestă calitatea succesorală şi dreptul de proprietate dobândit, ca şi identitatea imobilului revendicat cu cel preluat ilegal de stat în condiţiile relevate.
Singurul mijloc de apărare invocat de recurentă, care constituie şi motiv de recurs, priveşte incidenţa uzucapiunii de 30 de ani, care a fost, pe larg şi judicios examinată în Decizia instanţei de apel nr. 77 din 25 februarie 2003.
Recurenta, în motivele de recurs, nu se referă, însă, la calitatea posesiei utile şi la actele de violenţă exercitate de autorităţile statului faţă de unica succesoare, care anihilează utilitatea, ca o condiţie fundamentală a posesiei legitime.
Într-adevăr, P.M., fiica autoarei imobilului, a avut domiciliu forţat în Râmnicu Vâlcea, iar în acea perioadă s-a obţinut certificatul de vacanţă succesorală nr. 140 din 6 octombrie 1965, care, pe acest temei, a fost anulat irevocabil în dosarul nr. 1233/1999 al Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti.
Aşadar, în mod corect instanţa de apel a dat eficienţa juridică deplină a dispoziţiilor art. 1851 C. civ. relativă la actele de violenţă efectuate în contra titularului dreptului care constituie un viciu esenţial al posesiei şi o lipseşte de unul din elementele sale fundamentale pentru a fi utilă şi a duce la dobândirea dreptului de proprietate, după 30 de ani de exercitare.
Referitor la suprafaţa de 459,30 mp teren, restituită prin hotărârile atacate, în decizie s-a motivat corect că aceasta este mai mică cu 58,70 mp „decât suprafaţa identificată în patrimoniul autoarei în 1940 (aflată în prezent în folosinţa Grădiniţei de copii din vecinătate)".
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta RA A.P.P.S. Bucureşti împotriva deciziei nr. 77 din 25 februarie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV–a civilă, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 671/2004. Civil. Obligatia de a face. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6678/2004. Civil. Conflict de munca. Recurs... → |
|---|
