ICCJ. Decizia nr. 6772/2004. Civil
| Comentarii |
|
La data de 6 noiembrie 2001 reclamantul K.I.M. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Universitatea din Craiova desființarea deciziei acesteia nr. 747 A/2001 prin care i s-a respins notificarea formulată conform prevederilor Legii nr. 10/2001; a solicitat ca pârâta să-i retrocedeze în natură suprafața de 1807 mp teren revendicată fie, în subsidiar, să fie obligată la despăgubiri.
în motivarea acțiunii, reclamantul a arătat în esență că:
- este unicul moștenitor al tatălui său K.I., care a fost proprietarul terenului situat în Craiova, în suprafață de 1807 mp;
- imobilul a fost trecut în proprietatea statului în anul 1950, fără forme legale și fără plata vreunei despăgubiri;
- prin decizia menționată Universitatea din Craiova a respins notificarea reclamantului, făcută în baza Legii nr. 10/2001, cu motivarea că terenul în litigiu este inclus în perimetrul Grădinii Botanice și nu poate fi restituit în natură.
Pe baza probatoriilor administrate, Tribunalul Dolj, prin sentința civilă nr. 246 din 20 iunie 2002 a respins acțiunea ca nefondată, reținând că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 16 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 referitoare la imposibilitatea restituirii în natură a bunului și acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent.
Apelul declarat de reclamant împotriva acestei sentințe a fost admis prin decizia civilă nr. 52 din 17 martie 2003 pronunțată de Curtea de Apel Craiova; a fost schimbată în parte sentința în sensul admiterii în parte a acțiunii, cu consecința desființării deciziei nr. 747/A/2001 și obligării pârâtei de a emite o nouă decizie privind acordarea de despăgubiri bănești, la nivelul valorii imobilului, stabilită prin expertiză, și să o înainteze Prefecturii Dolj.
Instanța de apel a reținut că în cauză sunt incidente într-adevăr dispozițiile art. 16 din Legea nr. 10/2001 dar din cele ale art. 36 alin. (3) din același act normativ privind îndreptățirea reclamantului la despăgubiri bănești ce urmează a fi acordate de către Prefectură.
împotriva acestei decizii au declarat recursuri pârâții Ministerul Finanțelor Publice prin Direcți Generală a Finanțelor Publice Dolj și Universitatea din Craiova.
în recursul său, pârâtul Ministerul Finanțelor Publice a criticat decizia sub două aspecte., susținând că:
- nu a fost în măsură să-și facă apărările și să-și prezinte punctul de vedere în fața instanțelor,
- reclamantul nu are calitate procesuală activă, fiind străin de succesiunea părinților săi.
în recursul său, pârâta Universitatea din Craiova a susținut în esență că în mod greșit s-a dispus că evaluarea imobilului să aibă în vedere expertiza tehnică efectuată, această prerogativă trebuind să revină în exclusivitate deținătorului bunului.
Intimatul-reclamant a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursurilor ca nefondate.
Recursurile nu sunt fondate
Este de menționat în primul rând că în această fază procesuală, în condițiile în care reclamantul nu a declarat recurs, nu mai poate fi pusă în discuție eventuala neaplicare a prevederilor art. 16 din legea nr. 10/2001, incidența textului rămânând câștigată cauzei.
în ceea ce privește recursul declarat de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, se reține în primul rând că nu au acoperire susținerile sale privind pretinsa imposibilitate de a-și formula apărări în condițiile în care, cel puțin în apel, reprezentantul său a fost prezent în instanță și a pus concluzii, inclusiv cu prilejul dezbaterilor în fond.
Nici critica referitoare la lipsa calității procesuale active a reclamantului nu poate fi primită în contextul în care acesta este unicul fiu al defuncților săi părinți iar terenul în litigiu, aflat în anul 1988 în stăpânirea pârâtei Universitatea din Craiova, nu a fost inclus în masa bunurilor de împărțit.
Referitor la recursul declarat de pârâta Universitatea din Craiova, el este deasemenea neîntemeiat.
Această pârâtă a încălcat prevederile Legii nr. 10/2001, omițând să constate îndreptățirea reclamantului la despăgubiri iar modul în care a procedat instanța de apel, obligând-o să emită decizie în sensul menționat, având ca bază de calcul o expertiză judiciară în legătură cu care părțile au fost în măsură să facă obiecțiuni și să-și expusă punctele de vedere, este în concordanță cu dispozițiile Legii nr. 10/2001 și cu scopul reparatoriu al reglementării.
Așa fiind, recursurile au fost respinse ca nefondate conform prevederilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6759/2004. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6768/2004. Civil → |
|---|
