ICCJ. Decizia nr. 6755/2004. Civil
| Comentarii |
|
La data de 4 iulie 2002, reclamanta L.M.T. a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției și Tribunalul Harghita, solicitând obligarea pârâților la restituirea sumei încasată prin reținerea procentului de 7 % din salariul lunar, cu titlu de contribuție la fondul de asigurări sociale de sănătate, pentru perioada 1 ianuarie 2000-30 martie 2001, cu aplicarea dobânzii legale la data executării hotărârii pentru această sumă.
Pârâtul Ministerul Justiției a formulat cerere de chemare în garanție a C.A.S.A.O.P.S.N.A.J.
Prin sentința civilă nr. 1012 din 14 august 2002, Tribunalul Harghita a admis acțiunea, precum și cererea de chemare în garanție și a obligat chemata în garanție C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. să restituie reclamantei, în locul pârâților, suma de 4.132.884 lei, cu aplicarea dobânzilor legale calculate conform O.G. nr. 9/2000.
Instanța de fond a reținut, în esență, că potrivit art. 99 și art. 141 din Legea nr. 92/1992, magistrații și personalul de specialitate beneficiază în mod gratuit de asistență medicală și medicamente, fără a fi obligați la plata contribuției de asigurări sociale de sănătate.
Curtea de Apel Târgu-Mureș, prin decizia civilă nr. 977/R din 15 noiembrie 2002, a respins ca nefondate recursurile declarate de Ministerul Justiției și C.A.S.A.O.P.S.N.A.J.
împotriva hotărârilor pronunțate în prezenta cauză, Procurorul general al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție a declarat recurs în anulare, considerând că ele au fost pronunțate cu încălcarea esențială a legii, ceea ce a determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond.
în motivarea recursului în anulare se susține că Legea nr. 145/1997 a asigurărilor sociale de sănătate a enunțat categoriile de persoane care sunt asigurate prin efectul legii cu scutire de plata contribuției pentru asigurări sociale de sănătate, printre care nu se regăsesc magistrații și personalul de specialitate din justiție, care datorează plata contribuției de 7 % raportat la fondul de salarii.
Se solicită admiterea recursului în anulare, casarea hotărârilor criticate și, pe fond, respingerea acțiunii reclamantei.
Recursul în anulare urmează a se admite și a casa hotărârile pronunțate pe alt considerent decât cele invocate și care face inutilă cercetarea motivelor expuse în argumentarea criticilor formulate.
Prezentul litigiu face parte din categoria conflictelor de muncă, așa cum sunt ele definite de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă.
Cu referire la compunerea instanței de judecată în această materie, art. 17 alin. (1) și (2) din Legea nr. 92/1992 privind organizarea judecătorească, text modificat prin O.U.G. nr. 20 din 20 februarie 2002, prevede că în primă instanță cauzele privind conflictele de muncă se judecă de către completul format din 2 judecători, asistați de 2 magistrați consultanți, care participă la deliberare cu vot consultativ.
La data de 14 august 2002, Tribunalul Harghita a soluționat prezentul litigiu în complet constituit dintr-un singur judecător și fără participarea magistraților consultanți, încălcând prevederile art. 17 alin. (1) și (2) din Legea nr. 92/1992, așa cum au fost modificate la 20 februarie 2002 prin O.U.G. nr. 20/2002.
Excepția greșitei compuneri a completului de judecată a fost pusă în discuția părților de înalta Curte în ședința din 3 decembrie 2004.
Față de caracterul imperativ al normelor de procedură care reglementează compunerea completelor de judecată, a căror încălcare atrage nulitatea hotărârii, recursul în anulare a fost admis, au fost casate hotărârile pronunțate, cu trimiterea cauzei la Tribunalul Harghita pentru rejudecarea litigiului cu respectarea dispozițiilor legale evocate.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6756/2004. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6730/2004. Civil → |
|---|
