ICCJ. Decizia nr. 6812/2004. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6812
Dosar nr. 9289/200.
Şedinţa publică din 3 decembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 251 din 14 mai 2003, Tribunalul Bacău a respins ca nefondată contestaţia formulată de contestatorii P.I. şi P.C. împotriva deciziei nr. 219 din 5 august 2002, emisă de intimata SC F.D.F.E.E. Moldova SA.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că prin Decizia contestată nu a fost aprobată cererea formulată de P.I. şi P.C. pentru restituirea în natură sau în echivalent a suprafeţei de 1,5 ha teren, situată în Bacău, pârâta motivând Decizia pe faptul că solicitanţii nu îndeplinesc condiţiile prevăzute de art. 3 şi art. 21 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.
Reţine instanţa de fond că, în cauză, s-a dovedit că defunctul B.I., decedat la 16 ianuarie 1971, a deţinut pe raza Judeţului Bacău 100 ha teren şi alte bunuri mobile şi imobile, care au fost preluate de stat în baza Decretului nr. 83/1949. Suprafaţa de 13266,35 mp teren care face obiectul notificării a fost identificată de expert ca fiind deţinută de pârâtă, iar din acest teren, suprafaţa de 12.682,59 mp este ocupată de construcţii şi reţele de transport.
Se mai reţine că, raportat la dispoziţiile art. 925 C. civ., testamentul olograf întocmit de defunctul B.I., la data de 7 mai 1956, este caduc în privinţa dispoziţiei testamentare care îi priveşte pe autorii contestatorilor, deoarece legatarii cu titlu particular P.C. şi P.D., beneficiari ai cotelor de 10% şi respectiv 5% din averea ce se va recupera, au decedat în anii 1990 şi respectiv 1974, anterior îndeplinirii condiţiei suspensive sub care s-a dispus prin testament.
Prin Decizia civilă nr. 76 din 15 octombrie 2003, Curtea de Apel Bacău a admis apelul declarat de reclamanţi şi a schimbat în tot sentinţa apelată, în sensul admiterii contestaţiei formulate de reclamanţi.
S-a dispus restituirea în natură către apelanţi a suprafeţei de 583,76 mp teren, situată în Bacău, identificată în schiţa anexă la raportul de expertiză efectuat în cauză şi a fost obligată intimata să acorde reclamanţilor despăgubiri pentru restul cotei de 15% cuvenită acestora.
Instanţa de apel a reţinut că prin testamentul olograf întocmit de B.I., au fost instituiţi legatari pentru cotele de 10% şi 5% din averea recuperată a testatorului numiţii P.C. şi P.D.
Bunurile testatorului au fost preluate de stat, însă actul de preluare nu este titlu valabil, în sensul art. 6 din Legea nr. 213/1998, aşa încât aceste bunuri nu au ieşit din patrimoniul testatorului. De aceea, aspectele referitoare la momentul când s-a îndeplinit condiţia suspensivă cuprinsă în testament şi la aplicarea dispoziţiilor art. 925 C. civ. sunt lipsite de relevanţă.
Analizând pe fond cererea reclamanţilor, s-a reţinut că aceştia sunt succesorii legatarilor menţionaţi în testament, că terenul care face obiectul cererii de restituire a aparţinut testatorului şi că suprafaţa de 583,76 mp teren este neafectată de construcţii şi reţele.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta SC F.D.F.E.E. Moldova SA care, invocând motivele de recurs înscrise în art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ., susţine că, faţă de procesul-verbal întocmit la data de 11 martie 1949 de Comisia Judeţeană Bacău pentru aplicarea Decretului nr. 83/1949, greşit s-a reţinut prin hotărârea atacată că terenul nu a ieşit din patrimoniul testatorului.
Arată recurenta, că deţine terenul în baza certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria M 0 3 nr. 6176/2000, înscris în C.F., iar intimaţii nu au formulat cerere pentru anularea actului.
Se mai critică hotărârea şi pentru faptul că instanţa de apel nu a analizat testamentul, în raport cu art. 925 C. civ. Susţine recurenta, că actul a fost făcut sub condiţie suspensivă, condiţie înscrisă atât în preambul cât şi în partea lui finală şi, pentru că autorii contestatorilor au decedat anterior îndeplinirii condiţiei, legatul este caduc. Petenţii nu au făcut nici dovada dezbaterii succesiunii şi nu au fost identificate bunurile care ar reveni fiecăruia dintre ei.
Intimaţii au depus întâmpinare, prin care susţin că nu se aplică dispoziţia înscrisă în art. 925 C. civ., deoarece prin menţiunea făcută în testament testatorul îşi justifică gestul său, şi cer să se respingă recursul.
Recursul este întemeiat.
Criticile formulate fac posibilă încadrarea în art. 304 pct. 9 C. proc. civ., iar dispoziţiile acestui text sunt incidente în cauză, pentru considerentele la care ne vom referi în continuare.
Interpretând greşit dispoziţiile art. 925 C. civ., instanţa de apel a reţinut că aspectele referitoare la momentul îndeplinirii condiţiei suspensive şi la dispoziţiile textului invocat de pârâtă, sunt lipsite de relevanţă, pentru că bunurile nu au ieşit din patrimoniul testatorului.
Prevederile art. 925 C. civ. nu sunt însă aplicabile după cum bunul care face obiectul legatului s-a aflat sau nu în patrimoniul testatorului, şi nu s-a pierdut dreptul de proprietate, aşa cum reţine instanţa de apel.
Potrivit art. 925 C. civ., în cazul în care legatul a fost făcut sub condiţie suspensivă, va fi caduc dacă legatarul moare înainte de împlinirea condiţiei.
În cauză, contestatorii au formulat cerere pentru restituirea unor suprafeţe de teren, pentru care au înţeles să facă dovada dreptului de proprietate cu testamentul olograf întocmit de I.B.
Actul invocat cuprinde următoarea menţiune, „alcătuit în eventualitatea restituirii, fie în natură, fie printr-o despăgubire bănească a bunurilor ce mi-au fost confiscate".
Conform acestei menţiuni, dispoziţia testamentară s-a făcut sub condiţie suspensivă, iar prin testament au fost instituiţi legatari, numiţii P.C. şi P.D., precum şi alte persoane.
Susţinerea intimaţilor că menţiunea înscrisă în preambulul testamentului este doar o justificare a gestului testatorului şi nu o condiţie suspensivă, nu este întemeiată.
Condiţia este un eveniment viitor şi nesigur că se va îndeplini, de care depinde însăşi existenţa actului juridic, iar condiţia este suspensivă atunci când de producerea evenimentului viitor şi nesigur depinde naşterea drepturilor şi obligaţiilor părţilor.
Or, înscrierea în preambulul testamentului a menţiunii că actul este alcătuit în eventualitatea restituirii bunurilor în natură sau a primirii de despăgubiri, menţiune înscrisă şi în alin. (5), unde se foloseşte formula „în cazul restituirii în natură", nu constituie o justificare a gestului testatorului. Ea confirmă intenţia testatorului, căruia bunurile îi fuseseră luate abuziv, de a dispune de avutul său pentru timpul încetării din viaţă, numai dacă evenimentul viitor şi incert (restituirea în natură sau printr-o despăgubire bănească a bunurilor confiscate) se va realiza.
Prin urmare, testamentul invocat de intimaţii-contestatori fiind întocmit sub condiţie suspensivă, este aplicabilă dispoziţia înscrisă în art. 925 C. civ., care stabileşte o regulă derogatorie de la principiul retroactivităţii condiţiei, regulă proprie testamentului.
Întrucât, potrivit art. 925 C. civ., dreptul legatarului sub condiţie suspensivă nu este transmisibil moştenitorilor cât timp condiţia nu s-a împlinit, iar în cauză s-a făcut dovada că legatarii P.C. şi P.D. au decedat la 12 decembrie 1990 (P.C.) şi 25 iunie 1974 (P.D.), anterior îndeplinirii condiţiei, aşa cum corect s-a reţinut prin hotărârea instanţei de fond, intervenind caducitatea testamentului contestatorii-intimaţi nu sunt îndreptăţiţi să primească reparaţii în temeiul Legii nr. 10/2001 pentru suprafeţele de teren înscrise în testament.
Prin urmare, pentru considerentele expuse, fără să se analizeze celelalte critici, conform art. 304 pct. 9 şi 312 C. proc. civ., se va admite recursul şi va fi modificată hotărârea atacată, în sensul respingerii apelului declarat de contestatori.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta SC F.D.F.E.E.E. Moldova SA împotriva deciziei civile nr. 76 din 15 octombrie 2003 a Curţii de Apel Bacău, secţia civilă, pe care o modifică în sensul respingerii apelului declarat de contestatorii P.I. şi P.C. împotriva sentinţei civile nr. 251 din 14 mai 2003 pronunţată de Tribunalul Bacău.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 decembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6810/2004. Civil | ICCJ. Decizia nr. 676/2004. Civil → |
|---|
