ICCJ. Decizia nr. 6813/2004. Civil. Revizuire. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6813
Dosar nr. 9351/2004
Şedinţa publică din 3 decembrie 2004
Asupra recursurilor de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 641 din 18 decembrie 2003, Tribunalul Vâlcea a respins cererea de revizuire formulată a sentinţei civile nr. 172 din 8 octombrie 2001, în dosarul nr. 947/2001 al Tribunalului Vâlcea, formulată de revizuienţii SC M. SRL I. şi C.D. în calitate de administrator, în contradictoriu cu S.C., F.F. şi F.D. A fost respinsă cererea intimaţilor privind obligarea revizuienţilor la plata cheltuielilor de judecată.
Instanţa a reţinut că cererea de revizuire s-a întemeiat pe motivul prevăzut la art. 322 pct. 5 C. proc. civ., dar că înscrisurile prezentate nu întrunesc condiţiile textului de lege citat care să conducă la revizuirea hotărârii.
Astfel primele două înscrisuri şi anume procesul verbal încheiate de organul de poliţie la 2 decembrie 2000 şi extrasul din procesul verbal întocmit de reprezentanţii SC E. SA, deşi sunt anterioare pronunţării hotărârii a cărei revizuire se cere, nu îndeplineau celelalte condiţii prevăzute de textul de lege citat privind reţinerea lor către partea potrivnică sau imposibilitatea prezentării lor de către parte dintr-o împrejurare mai sus de voinţa acesteia.
În ce priveşte al treilea înscris adresa nr. 19.145 din 6 septembrie 2002 a SC E. SA, sucursala Vâlcea, acesta nu exista la data pronunţării hotărârii a cărei revizuire se solicită.
Curtea de Apel Piteşti, prin sentinţa civilă nr. 475 din 1 martie 2004 a respins ca nefondate apelurile declarate de revizuienţii SC M. SRL şi C.D. şi de intimaţii S.C., F.F. şi F.D.
În ce priveşte apelul revizuienţilor s-a reţinut că prin hotărârea apelată s-a făcut o corectă aplicare a prevederilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ.
Apelul intimaţilor a fost respins deoarece din concluziile scrise depuse după soluţionarea în fond a apelului rezultă că de fapt acesta vizează neacordarea cheltuielilor de judecată, dar în motivele de apel scrise nu se regăseşte o atare critică.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs revizuienţii SC M. SRL I. şi C.D. precum şi intimaţii S.C., F.F. şi F.D.
Cu privire la recursul declarat de SC M. SRL I.
Recurentul a invocat motivul de casare prevăzut de art. 304 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ.
Se susţine, în esenţă, că împotriva recurentului F.G. s-a început urmărirea finală pentru infracţiunea prevăzută de art. 219 C. pen. Acest lucru impunea admiterea cererii de revizuire şi trimiterea cauzei la prima instanţă unde urma să se administreze probe de vinovăţie sau nevinovăţie a acestuia.
Recursul nu este fondat.
Cererea de revizuire s-a întemeiat pe prevederile art. 322 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., prezentându-se trei înscrisuri considerate doveditoare pentru schimbarea hotărârii a cărei revizuire s-a cerut.
Instanţele au reţinut corect că înscrisurile prevăzute nu întrunesc condiţiile textului de lege sus arătat.
Nu s-a dovedit că acestea au fost reţinute de partea potrivnică şi nici că o împrejurare mai presus de voinţa părţilor au determinat neprezentarea lor instanţei. Mai mult unul din înscrisuri, adresa nr. 19.145 din 6 septembrie 2002 a SC E. SA, sucursala Vâlcea, a fost emisă după pronunţarea hotărârii ce se solicită a fi revizuită.
În ce priveşte motivul corect invocat şi anume începerea urmăririi penale împotriva lui F.G. nu au legătură cu motivele cererii de revizuire (dosar 2513/2003 Tribunal Vâlcea).
Cu privire la recursul declarat de C.D., administratorul primei recurente.
Se susţine, în esenţă, că „incendiul s-a produs în incinta unităţii lui F. unde s-a găsit un fier de călcat distrus în întregime" fapt ce impune casarea hotărârilor date în cererea de revizuire şi rejudecarea cauzei pentru descoperirea adevăratului vinovat.
Recursul este nefondat.
În ce priveşte modul în care instanţele au soluţionat cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., cele arătate în analiza primului recurs sunt valabile în ce priveşte acest al doilea recurs.
Susţinerea convenită din cererea de recurs prezentată mai sus nu poate fi reţinută faţă de obiectul cauzei, revizuirea unei hotărâri ca urmare a descoperirii unor înscrisuri doveditoare după darea hotărârii a cărei revizuire se cere [art. 322 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.].
De fapt, prin ambele recursuri se doreşte rejudecarea fondului litigiului prin reaprecierea probelor administrate şi administrarea unor probe noi, ceea ce evident nu se poate realiza pe calea revizuirii care este o cale extraordinară de retrocedare şi nu o cale de revocare a unei hotărâri judecătoreşti.
Cu privire la recursul intimaţilor S.C., F.F. şi F.D.
Se susţine, în esenţă, că în mod greşit le-a fost respinsă cererea de acordare a cheltuielilor de judecată. Instanţa de fond a respins cererea pentru motivul că la dosar nu se găsesc dovezile justificative. Prin apel au solicitat cheltuieli de judecată dar instanţa nu le-a acordat pe motiv că în motivele de apel nu se regăseşte o atare critică fără a se avea în vedere caracterul devolutiv al apelului.
Recursul este nefondat.
Tribunalul Vâlcea a respins cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată formulată de intimaţi apreciind că la dosar nu există dovezi justificative (sentinţa civilă nr. 641 din 18 decembrie 2003).
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel intimaţii prin care se solicită „rejudecarea în fond a cauzei pe baza motivelor şi dovezilor invocate la prima instanţă în cererea de chemare în judecată şi în întâmpinare ...."; „... revocarea sau completarea probelor administrate la prima instanţă precum şi administrarea altor probe necesare precum soluţionarea cauzei".
Din cele arătate reiese că apelanţii deşi atacă hotărârea pronunţată în cererea de revizuire aduce de fapt critici împotriva hotărârilor prin care a fost soluţionat fondul litigiului. Apelanţii nu formulează nici o critică în legătură cu hotărârea apelată, inclusiv în ce priveşte neacordarea cheltuielilor de judecată.
În aceste condiţii instanţa de apel a făcut o corectă aplicare a prevederilor art. 295 alin. (1) C. proc. civ. şi-a verificat hotărârea apelată în limitele cererii de apel, stabilirea situaţiei de fapt şi aplicarea legii de către prima instanţă, evident ţinând seama de natura pricinii şi anume examinarea unei cereri de revizuire, cale extraordinară de retractare.
Faţă de cele ce preced, în temeiul art. 312 C. proc. civ., cele trei recursuri vor fi respinse ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de revizuienţii C.D. şi SC M. SRL I, şi de intimaţii F.D. , F.F. şi S.C. împotriva deciziei civile nr. 475/A din 11 martie 2004 a Curţii de Apel Piteşti, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 decembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6955/2004. Civil | ICCJ. Decizia nr. 3718/2004. Civil. Revendicare. Recurs → |
|---|
