ICCJ. Decizia nr. 6955/2004. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6955
Dosar nr. 11464/2004
Şedinţa publică din 9 decembrie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 237 din 20 decembrie 2002 formulată de Tribunalul Vrancea, a fost admisă acţiunea formulată de reclamantul B.C., pârâtul Ministerul Apărării Naţionale fiind obligat să îi plătească acestuia suma de 64.250.000 lei cu titlul de impozit reţinut nelegal.
Hotărârea a rămas irevocabilă prin respingerea recursului dar prin Decizia civilă nr. 5144 din 3 decembrie 2003, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a casat hotărârile date anterior, iar pe fond a respins acţiunea.
Prin aceeaşi decizie s-a dispus restabilirea situaţiei anterioare, prin întoarcerea executării.
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Vrancea sub nr. 48 din 10 februarie 2002, Ministerul Apărării Naţionale a solicitat obligarea pârâtului B.C. la restituirea sumei de 64.250.004 lei care a format obiectul primului proces.
Prin aceeaşi acţiune s-a cerut ca pârâtul să fie obligat şi la restituirea sumei de 7.154.000 lei reprezentând onorariul executorului judecătoresc şi cheltuieli de executare, precum şi a sumei de 8.500 lei achitată pentru obţinerea certificatului de grefă, în urma admiterii recursului în anulare.
Ca temei legal al acţiunii, reclamantul a invocat prevederile art. 993 şi urm. C. civ. referitoare la plata îndatorată, precum şi dispoziţiile art. 112–114 C. proc. civ.
În motivarea cererii, reclamantul a învederat că după ce hotărârea Tribunalului Vrancea a rămas irevocabilă, în urma somaţiei executorului judecătoresc, prin ordin de plată, a efectuat în totalitate plata sumelor dispuse de instanţă, achitând şi cheltuielile de executare.
Prin sentinţa civilă nr. 90 din 10 martie 2004, Tribunalul Vrancea a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, cu motivarea că acţiunea nu este un conflict de drepturi, în sensul art. 5 din Legea nr. 168/1999, ci este o acţiune în pretenţii, competenţa urmând a fi stabilită în funcţie de obiectul acţiunii.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut că acţiunea formulată are ca obiect întoarcerea executării, astfel că, în conformitate cu prevederile art. 4042 alin. (1) C. proc. civ., competentă să soluţioneze cererea este Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care a desfiinţat titlul.
La termenul din 9 decembrie 2004 s-a pus din oficiu în discuţie excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Având a se pronunţa asupra excepţiei, Curtea reţine că soluţionarea cererilor prevăzute de art. 4042 alin. (3) C. proc. civ., care are ca obiect întoarcerea executării, constituie o prerogativă a "instanţei judecătoreşti competente potrivit legii".
Potrivit art. 4041 alin. (1) C. proc. civ., în toate cazurile în care se desfiinţează titlul executoriu sau însăşi executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situaţiei anterioare acestuia.
Potrivit art. 404 2 alin. (1) C. proc. civ., în cazul în care instanţa judecătorească a desfiinţat titlul executoriu sau actele de executare, la cererea celui interesat, va dispune, prun aceeaşi hotărâre şi asupra restabilirii situaţiei anterioare hotărârii.
Din interpretarea acestei dispoziţii legale, rezultă că instanţa care a desfiinţat titlul executoriu este competentă să dispună întoarcerea executării numai prin aceeaşi hotărâre prin care s-a desfiinţat titlul.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, admiţând recursul în anulare, a desfiinţat titlul, dispunând restabilirea situaţiei anterioare prin întoarcerea executării. Fără să oblige pârâtul la restituirea efectivă a sumei. De aceea, Ministerul Apărării Naţionale a formulat o nouă cerere întemeiată pe art. 993 şi urm. C. civ., prin care a solicitat să-i fie plătite sumele achitate pârâtului în baza titlului executoriu desfiinţat şi cheltuielile făcute cu executarea.
Întrucât Tribunalul Vrancea a fost investit cu o nouă cerere de întoarcere a executării silite, formulată ulterior, în speţă este aplicabil art. 404 2 alin. (3) C. proc. civ. care prevede că atunci când nu s-a dispus restabilirea situaţiei anterioare executării silite în condiţiile alin. (1) şi (2) cel îndreptăţit o va putea cere instanţei judecătoreşti competente potrivit legii. În raport u textul citat competenţa de soluţionare a cererii separate, care este o acţiune în pretenţii, se stabileşte după regulile dreptului comun.
Prin urmare, în raport cu valoarea pretenţiilor de 71412 504 lei, competenţa soluţionării cererii aparţine Judecătoriei Focşani.
Pentru considerentele ce preced, Curtea va declina competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Focşani.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Declină competenţa de soluţionare a cererii formulată de Ministerul Apărării Naţionale, în contradictoriu cu B.C., în favoarea Judecătoriei Focşani.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 decembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 745/2004. Civil. Conflict de munca. Recurs în... | ICCJ. Decizia nr. 6813/2004. Civil. Revizuire. Recurs → |
|---|
