ICCJ. Decizia nr. 6823/2004. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6823
Dosar nr. 3475/200.
Şedinţa publică din 6 decembrie 2004
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 708 din 2 decembrie 2002 a Tribunalului Bihor, secţia civilă, învestit cu rejudecarea cauzei prin Decizia nr. 26 A din 14 mai 2001 a Curţii de Apel Oradea a fost admisă acţiunea formulată de A.I. împotriva Statului Român prin Ministerul Finanţelor Publice, Direcţia Finanţelor Publice Bihor şi Banca Naţională a României, sucursala judeţeană Bihor, şi în consecinţă s-a dispus obligarea pârâţilor de a preda reclamantei cantitatea de aur echivalentă cu greutatea de 3.465,65 grame aur prelucrat sau să plătească echivalentul în lei, ca efect al dezincriminării faptei penale reţinute în sarcina reclamantei prin sentinţa penală nr. 572/1961 a fostului Tribunal Popular al raionului Salonta, Regiunea Crişana.
Totodată s-a luat act că reclamanta a renunţat la judecarea cererii privind restituirea cotei-părţi de ½ din imobilul înscris în C.F. 8860 Oradea nr. top. 987/4 şi rectificarea înscrierii în C.F. formulată în contradictoriu cu Consiliul Local Oradea, Direcţia Imobiliară.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că prin sentinţa penală menţionată, antecesoarea reclamantei M.E. a fost condamnată la 2 ani închisoare corecţională şi confiscarea parţială a averii, precum şi a unor monede din aur în greutate de 3.466,65 gr., conform procesului-verbal din 17 august 1961, reţinându-se în sarcina celei în cauză săvârşirea faptei de deţinere de metale preţioase peste limita prevăzută de lege. Şi pentru că această faptă a fost dezincriminată prin Decretul-lege nr. 9/1989 al Consiliului Frontului Salvării Naţionale şi în raport de prevederile art. 12 C. pen., s-a hotărât că încetează toate consecinţele hotărârilor penale, fără a mai fi necesară adoptarea unei alte hotărâri penale prin care să se constate dezincriminarea faptei.
Cu privire la excepţia prescrierii dreptului la acţiune în temeiul Decretului nr. 167/1958, s-a constatat că aceasta a fost soluţionată prin Decizia de casare, la care s-a făcut referire, instanţa fiind îndrumată să soluţioneze cauza pe fond.
Apelurile declarate de Ministerul Finanţelor Publice şi Banca Naţională a României împotriva acestei sentinţe au fost respinse ca nefondate prin Decizia civilă nr. 18 din 9 aprilie 2003 a Curţii de Apel Oradea, pentru aceleaşi considerente de fapt şi de drept.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recursurile de faţă D.G.F.P. Bihor şi Banca Naţională a României, sucursala judeţeană Bihor.
În motivarea primului recurs se susţine că D.G.F.P. Bihor nu are calitate procesuală pasivă, că instanţa nu s-a pronunţat asupra acestei excepţii şi nici asupra excepţiei de prescripţie a dreptului la acţiune invocată de Banca Naţională.
La rândul său Banca Naţională a României, sucursala judeţeană Bihor, a invocat prin recursul de faţă excepţia de prescripţie a dreptului la acţiune al reclamantei, excepţia de inadmisibilitate a acţiunii, precum şi a insuficienţei timbrajului fără motivare.
Pe fond, se susţine că acţiunea nu poate fi admisă întrucât sentinţa penală de condamnare a antecesoarei reclamantei nu a fost desfiinţată, iar Decretul-lege nr. 9/1989 a abrogat numai Decretul 210/1960, astfel nefiind dezincriminate faptele prevăzute de Decretul nr. 244/1978, ce a fost abrogat numai prin OUG nr. 190/2000 aprobată şi modificată prin Legea nr. 261/2002.
Recursurile sunt neîntemeiate, urmând a fi respinse în raport de cele ce urmează:
Toate motivele de recurs redate, cel referitor la prescripţia dreptului la acţiune fiind comun celor două recursuri vizează excepţii, ce pot şi trebuie a fi soluţionate înainte de judecarea pe fond a pricinii.
Se constată că în speţă toate aceste chestiuni prealabile au făcut obiectul analizei, fiind soluţionate irevocabil prin Decizia nr. 26 A din 14 mai 2001 a Curţii de Apel Oradea, secţia civilă, hotărâre nerecurată de părţile interesate, prin care fiind admis apelul reclamantei împotriva sentinţei, s-a dispus trimiterea cauzei aceluiaşi tribunal, spre a proceda la rejudecare, ţinând seama de considerentele prezentei decizii.
Potrivit acestora, au fost respinse toate excepţiile invocate şi în motivarea recursului de faţă, cauza fiind trimisă aceleiaşi instanţe, spre a proceda la soluţionarea pe fond a cauzei.
Prin urmare, în raport de cele dispuse prin hotărârea de casare la care s-a făcut referire, instanţa de rejudecare nu avea decât să soluţioneze pricina în fond, nemaiavând competenţa în raport de cele hotărâte de instanţa ierarhic superioară, în acord cu prevederile art. 315 C. proc. civ., de a se pronunţa asupra excepţiilor de inadmisibilitate a acţiunii, prescripţie, netimbrare sau lipsa calităţii procesuale pasive.
În aceste condiţii, reiterarea prin motivele de recurs a excepţiilor soluţionate anterior, este neavenită, iar motivele de recurs astfel formulate nu pot fi primite.
Şi critica de fond făcută hotărârii este neîntemeiată, fiind necontestat în speţă că autoarei reclamantei i-au fost confiscată cantitatea de aur solicitată, conform procesului-verbal încheiat la data de 17 august 1961, pentru o faptă ce nu mai este incriminată.
În această situaţie, s-a reţinut corect incidenţa în cauză a prevederilor speciale cuprinse în Legea nr. 261/2002 de aprobare OUG nr. 190/2000 în temeiul cărora s-a dispus restituirea aurului preluat de stat.
Astfel, au fost avute în vedere prevederile art. 12 C. proc. pen. în sensul cărora în cazul apariţiei unei legi penale mai favorabile, cum este cazul în speţă, încetează toate consecinţele penale ale faptei dezincriminate.
Ca urmare, măsurile complementare, între care şi confiscarea specială nu mai subzistă, astfel că în condiţiile legii s-a hotărât înlăturarea acestora.
Aşa fiind, recursurile de faţă sunt nefondate, urmând a fi respinse ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâţii Ministerul Finanţelor Publice prin D.G.F.P. Bihor şi Banca Naţională a României, sucursala judeţeană Bihor, împotriva deciziei civile nr. 18/A din 9 aprilie 2003 a Curţii de Apel Oradea.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 decembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 683/2004. Civil. Conflict de munca. Recurs în... | ICCJ. Decizia nr. 682/2004. Civil. Conflict de munca. Recurs în... → |
|---|
