ICCJ. Decizia nr. 6814/2004. Civil. Anulare contract donatie. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6814
Dosar nr. 9379/2004
Şedinţa publică din 3 decembrie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanţii V.Ş., B.S. şi V.G. au chemat în judecată pe pârâţii F.Ş. şi F.I. şi au solicitat: anularea certificatului de moştenitor nr. 28/2002, anularea contractului de donaţie autentificat sub nr. 944/2002 constatând nulitatea lor absolută; anularea înscrierii prin radiere a garajului nr. 3, situat în Târgu-Mureş, C.F. colectivă 42208 Târgu-Mureş şi 42208/6/III Târgu-Mureş nr. top 3707/G/III.
Reclamanţii arată că între părţi a intervenit un contract de schimb de proprietăţi autentificat în anul 1981 şi că au intrat astfel şi în posesia garajului, pe care l-au folosit netulburat timp de 20 de ani.
Au fost surprinşi de o acţiune în evacuare a pârâtului F.Ş. junior din garajul ce a făcut obiectul schimbului de proprietăţi.
Judecătoria Târgu-Mureş, prin sentinţa civilă nr. 5743 din 18 noiembrie 2003 a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active invocate de pârâţi şi a respins acţiunea formulată de reclamanţi; a fost respinsă excepţia prescripţiei achizitive invocată de reclamanţi.
Curtea de Apel Târgu-Mureş, prin Decizia civilă nr. 155/A din 11 martie 2004, a admis apelul declarat de reclamanţi, a schimbat în tot sentinţa tribunalului, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active şi a admis acţiunea formulată de reclamanţi.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel a reţinut că reclamanţii, care în anul 1981 au obţinut dreptul de proprietate asupra construcţiei, identificată în contractul nr. 1690 din 31 decembrie 1979, şi asupra garajului pe care îl folosesc de 22 ani, au calitate procesuală. Intenţia comună a părţilor cu privire la garaj, neidentificat în contractul de schimb, este evidentă, pentru că pârâţii la momentul întocmirii actului de vânzare-cumpărare nu posedau autoturism. Aceştia s-au mutat în alt cartier, şi au acceptat ca reclamanţii să folosească garajul şi să achite taxele şi impozitele. Se mai reţine, că pârâţii au recurs la artificiul cu certificatul de moştenitor doar peste 22 ani.
Împotriva acestei decizii pârâţii au declarat prezentul recurs, invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 4, 6, 7, 8, 9 şi 11 C. proc. civ.
Se susţine, în esenţă, că instanţa de apel a interpretat greşit clauzele contractului de schimb de proprietăţi, coroborate cu contractul de construire, schimbându-i înţelesul acestuia, cu atât mai mult cu cât în acest ultim contract este menţionat şi garajul. Susţin recurenţii, că interpretarea contractului de schimb nu a fost făcută cu respectarea dispoziţiilor înscrise în art. 983 C. civ., că hotărârea atacată cuprinde motive contradictorii, străine de natura cauzei şi simple aprecieri ale instanţei şi că reclamanţii nu au făcut dovada dreptului lor de proprietate asupra garajului, în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 115/1938.
Se mai susţine că, deşi o hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei, hotărârea instanţei de apel nu este motivată cu privire la anularea certificatului de moştenitor şi a contractului de donaţie.
Recursul va fi admis, pentru considerentele ce urmează:
Soluţionând cauza în limitele investirii, instanţa de fond a respins acţiunea reclamanţilor, precum şi excepţia invocată de aceştia, privind dobândirea imobilului (garaj) prin uzucapiune şi a admis excepţia invocată de pârâţi privind lipsa calităţii procesuale a reclamanţilor.
Instanţa de apel, schimbând în tot sentinţa pronunţată de instanţa de fond, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active şi a admis acţiunea formulată de reclamanţi, fără ca în dispozitivul hotărârii să se arate care este soluţia în fiecare din cele trei capete de cerere, deşi dispozitivul hotărârii judecătoreşti trebuie să aibă un conţinut cât mai complet, prin rezolvarea în concret a cererilor părţilor.
Deoarece în finalul considerentelor hotărârii se arată în ce sens se va admite acţiunea, se deduce că au fost admise toate capetele de cerere, însă considerentele nu cuprind motivele pentru care s-au înlăturat susţinerile şi argumentele pârâţilor apelanţi formulate prin întâmpinare şi pentru care au fost admise toate cererile formulate de reclamanţi.
Instanţa de apel nu motivează în fapt şi drept soluţia constatării nulităţii celor două acte (certificatul de moştenitor şi contractul de donaţie) şi a anulării înscrierii efectuate în cartea funciară, deşi este, de principiu, că motivarea trebuie să fie clară, să se refere la toate probele administrate şi să răspundă în fapt şi în drept la toate pretenţiile şi apărările formulate de părţi.
Lipsa precizărilor din dispozitivul deciziei privind modul de soluţionare a fiecărui capăt de cerere şi argumentaţia sumară din considerente nu dă instanţei de recurs posibilitatea să analizeze temeinicia şi legalitatea hotărârii atacate.
Pentru considerentele expuse, se va admite recursul declarat de pârâţi, va fi casată hotărârea pronunţată de instanţa de apel şi, conform art. 312 alin. (5) şi art. 313 C. proc. civ se va trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru rejudecarea apelului, urmând ca instanţa de trimitere să aibă în vedere şi celelalte apărări invocate de recurenţi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâţii F.Ş. şi F.I. împotriva deciziei civile nr. 155/A din 11 martie 2004 a Curţii de Apel Târgu-Mureş, secţia civilă, pe care o casează şi trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru rejudecarea apelului.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 decembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 682/2004. Civil. Conflict de munca. Recurs în... | ICCJ. Decizia nr. 6820/2004. Civil → |
|---|
