ICCJ. Decizia nr. 6854/2004. Civil. Revendicare imobiliară. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6854
Dosar nr. 40597/1/2004
Şedinţa publică din 11 septembrie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 2 octombrie 2002, la Tribunalul Bucureşti, reclamanta M.S. a chemat în judecată pe pârâta SC C. SA Bucureşti solicitând ca, prin hotărârea ce va fi pronunţată, să fie obligată pârâta să-i predea reclamantei în deplină proprietate şi liniştită posesie imobilul, teren şi construcţie, situat în Bucureşti.
În cuprinsul acţiunii reclamanta a arătat că a fost instituită legatară universală de către foştii proprietari ai imobilului şi că imobilul a fost preluat de stat, în mod abuziv, în baza Decretului de naţionalizare nr. 92/1950.
Reclamanta a mai arătat, în acţiune, că a trimis notificare, în temeiul Legii nr. 10/2001, atât la Primăria Municipiului Bucureşti cât şi la RA A.P.P.S. Bucureşti solicitând măsuri reparatorii constând în restituirea imobilului în natură, dar nu a primit răspuns la notificare.
În drept, reclamanta şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile Legii nr. 10/2001 şi ale art. 480 C. civ.
Soluţionând litigiul în primă instanţă, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, prin sentinţa nr. 1039 din 11 noiembrie 2003, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei şi în consecinţă a respins acţiunea ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. Acţiunea întemeiată pe dispoziţiile art. 480 C. civ. a fost respinsă ca inadmisibilă.
Hotărând astfel, tribunalul a reţinut că pârâta, deşi este deţinătoarea imobilului aflat în litigiu, nu a fost notificată conform Legii nr. 10/2001, iar, pe de ală parte, reclamanta nu a dovedit că a parcurs procedura prealabilă reglementată prin legea respectivă.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin Decizia nr. 820 din 11 mai 2004, a respins ca nefondat recursul declarat de reclamantă împotriva sentinţei tribunalului, cu aceeaşi motivare dezvoltată şi prin considerentele sentinţei, menţinând, în plus, că, după adoptarea Legii nr. 10/2001, reclamanta nu mai poate alege procedura dreptului comun prevăzută de Codul civil.
Împotriva deciziei curţii de apel a declarat recurs reclamanta care, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 4, 6, 7 şi 9 C. proc. civ., a susţinut că:
- instanţa a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti prin aceea că nu a pus în discuţia părţilor excepţia inadmisibilităţii acţiunii;
- curtea de apel s-a pronunţat asupra a ceea ce nu s-a cerut când a soluţionat cererea de obligare a pârâtei la emiterea unei dispoziţii motivate prin care să fie soluţionată solicitarea de restituire în natură a imobilului;
- Decizia conţine motive străine de natura pricinii deoarece instanţa a apreciat că s-a solicitat doar emiterea deciziei motivate de restituire a imobilului, deşi, în realitate, scopul acţiunii a fost ca reclamanta să reintre în stăpânirea imobilului;
- Decizia a fost dată cu aplicarea greşită a Legii nr. 10/2001, deoarece pârâta, care are legitimare procesuală pasivă, trebuie să se pronunţe asupra notificărilor trimise de reclamantă, iar respingerea ca inadmisibil al capătului de cerere privind revendicarea contravine dispoziţiilor art. 21 din Constituţia României;
Ulterior declarării recursului, reclamanta a decedat, fiind introdusă în cauză moştenitoarea G.D.A.
Recursul declarat este întemeiat în sensul considerentelor ce vor fi arătate în continuare.
Adresându-se justiţiei, reclamanta a precizat, atât prin cererea de chemare în judecată cât şi prin precizarea acţiunii (fila 15), că îşi întemeiată acţiunea pe dispoziţiile Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989. Este adevărat că, în cererea de chemare în judecată s-a menţionat şi art. 480 C. civ., care defineşte proprietatea, dar acţiunea în restituirea imobilelor în baza dispoziţiilor Legii nr. 10/2001 reprezintă o acţiune în revendicare specială, asemănătoare acţiunii în revendicare de drept comun. Acesta este, deşi, cadrul juridic, precizat de reclamantă, în care instanţele erau obligate să soluţioneze pricina.
Ţinând seama de dispoziţiile Legii nr. 10/2001 reclamanta a comunicat notificare atât Primăriei Municipiului Bucureşti cât şi RA A.P.P.S. solicitând restituirea în natură a imobilului, construcţie şi teren (filele 31-32 din dosarul primei instanţe).
Conform art. 21 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, notificarea înregistrată, face dovada deplină în faţa oricăror autorităţi, persoane fizice sau juridice, a respectării termenului prevăzut pentru notificare chiar dacă a fost adresată altei unităţi decât cea care deţine imobilul. Pe baza acestor dispoziţii legale, persoanele juridice notificate aveau obligaţia să comunice notificarea şi actele doveditoare anexate acesteia pârâtei SC C. SA Bucureşti care este, neîndoielnic, persoana juridică deţinătoare a imobilului. De altfel, în precizarea la acţiune reclamanta a arătat că a notificat şi unitatea deţinătoare.
Având în vedere prevederile art. 21-25 din Legea nr. 10/2001, reclamanta şi-a respectat obligaţiile legale privitoare la îndeplinirea procedurii prealabile, aşa încât atât prima instanţă cât şi instanţa de apel au motivat greşit că pârâta SC C. SA nu are calitate procesuală pasivă şi au respins, fără temei legal, cu această motivare, acţiunea.
Unitatea deţinătoare a imobilului, pârâta în prezentul litigiu, avea obligaţia de a se pronunţa, în termenul prevăzut de lege, prin decizie motivată, asupra cererii de restituire în natură a imobilului, obligaţie pe care nu a respectat-o. Prin urmare, instanţele aveau datoria să cerceteze fondul procesului.
Întrucât instanţele au rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului, urmează să fie admis recursul declarat, să fie casată Decizia recurată precum şi sentinţa primei instanţe şi să fie trimisă cauza spre rejudecare aceluiaşi tribunal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta M.S., continuat de succesoarea acesteia G.D.A.
Casează Decizia nr. 820 din 11 mai 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, şi sentinţa nr. 1039 din 11 noiembrie 2003 a Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, şi trimite cauza spre soluţionare aceluiaşi tribunal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 septembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7731/2004. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 716/2004. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs → |
|---|
