ICCJ. Decizia nr. 6891/2004. Civil
| Comentarii |
|
Prin notificarea nr. 624 din 7 august 2001 întocmită în baza Legii nr. 10/200, numiții S.S.O., I.E., S.V.E., B.G.L. și G.G. au solicitat Primăriei Comunei Jariștea, județul Vrancea, restituirea în natură a unui imobil situat în centrul comunei Jariștea, identificat prin indicarea megieșilor și compus din: casă de locuit în stare avansată de uzură, cramă (parter și subsol în suprafață de 300 mp), magazie și teren în suprafață de 1600 mp.
Primăria Comunei Jariștea, prin dispoziția nr. 65 din 12 octombrie 2001, a restituit solicitanților, în calitate de moștenitori ai defunctului B.G., imobilul din comuna Jariștea, compus din locuință, magazie și teren aferent în suprafață de 1000 mp.
La data de 18 octombrie 2001 reclamanții S.S.O., I.E., S.V.E., B.G.L. și G.G. au atacat în justiție dispoziția dată de Primăria Comunei Jariștea și au solicitat restituirea în natură a întregului imobil, așa cum a fost identificat prin notificarea din 7 august 2001.
Investit cu soluționarea cauzei, Tribunalul Vrancea, prin sentința civilă nr. 35 din 4 martie 2002, a admis acțiunea formulată de reclamanții S.S.O., I.E., S.V.E., B.G.L. și G.G. și a dispus restituirea în natură a imobilului situat în intravilanul Comunei Jariștea, județul Vrancea, compus din teren de 3134 mp și construcțiile aflate pe acesta: garaj, WC, magazie, garaj și magazie, o altă magazie, locuință, atelier și cramă. S-a mai hotărât ca la punerea în posesie a reclamanților să se aibă în vedere schița anexă la raportul de expertiză întocmit de ing. N.D.
Apelul declarat împotriva acestei sentințe de pârâta Primăria Comunei Jariștea, județul Vrancea, a fost admis de Curtea de Apel Galați, secția civilă, care, prin decizia nr. 29 din 22 mai 2002, a schimbat în tot hotărârea tribunalului în sensul că a respins ca nefondată acțiunea.
împotriva acestei decizii în termen legal au declarat recurs reclamanții S.S.O., I.E., S.V.E., B.G.L. și G.G., recurs promovat și semnat de avocat G.N. în baza împuternicirii avocațiale aflată la dosar de apel.
în motivarea recursului reclamanții au susținut că instanța de apel a dat o interpretare greșită expertizei tehnice efectuată în cauză, cât și adeverinței nr. 1589/1996 eliberată de pârâta Primăria Comunei Jariștea din care rezultă că autorul B.G. a deținut în perioada 1951- 1952 bunurile revendicate prin acțiune.
Recursul este fondat.
Din certificatul de deces depus în recurs, cât și din certificatul de moștenitor nr. 164 din 27 septembrie 2002 eliberat de B.N.P. N.M.E. (dosar recurs) rezultă că reclamantul G.G. a decedat la 25 ianuarie 2002. Se constată astfel că decesul reclamantului a intervenit în perioada în care pricina era pendinte la instanța de fond, atât tribunalul, cât și instanța de apel pronunțând hotărâri judecătorești față de o persoană ce nu mai putea avea capacitate de folosință.
Potrivit art. 7 alin. (1) din Decretul nr. 31/1954, capacitatea de folosință începe de la nașterea persoanei și încetează odată cu moartea acesteia.
întrucât prin capacitatea de folosință se înțelege acea parte a capacității civile a persoanei fizice, privită individual, care constă în aptitudinea acesteia de a avea drepturi și obligații civile, prin moarte, capacitatea de folosință încetează odată cu încetarea însăși a existenței acelei persoane. In adevăr, calitatea de subiect de drept, calitate inerentă ființei umane, nu poate supraviețui suportului său uman.
Cum, în cauză, instanțele au pronunțat hotărâri judecătorești în contradictoriu cu o persoană decedată, care, în lipsa capacității procesuale de folosință nu a putut avea calitatea de parte în proces, recursul a fost admis, au fost casate aceste hotărâri.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6830/2004. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6834/2004. Civil → |
|---|
