ICCJ. Decizia nr. 6943/2004. Civil
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 1448 din 13 februarie 2004 a Judecătoriei Cluj Napoca s-a admis acțiunea formulată de reclamantul S.C., în contradictoriu cu C.S. și S.M.F., s-a dispus rezoluțiunea contractului de întreținere cu privire la cota de 1 din imobilul-apartament, situat în Cluj-Napoca, înscris în C.F. nr.top. 24023/S/1 compus din 3 camere, bucătărie, cămară, baie, hol, WC, două degajamente, în suprafața de 64,25 mp, cu părți indivize comune, în cotă de 1,82/100 parte și teren atribuit în folosință din proprietatea statului de 21/1160 parte.
S-a dispus restabilirea situației anterioare din C.F. Cluj, nr.top. 24023/S/1 prin reînscrierea dreptului de proprietate al reclamantului, în cota de 1 parte și radierea cotei de 1 parte din dreptul de proprietate al pârâților.
Pârâții au fost obligați să-i plătească reclamantului suma de 17.738.000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond, în esență, a reținut următoarele:
între reclamant, soția acestuia (în prezent decedată) și pârâți s-a încheiat contractul de întreținere, autentificat sub nr. 95 din 21 ianuarie 1998, prin care întreținuții au vândut întreținătorilor apartamentul proprietatea lor, rezervându-și dreptul de uzufruct, iar întreținătorii s-au obligat să le asigure cele necesare traiului pe toată durata vieții, constând în: alimente, îmbrăcăminte, încălțăminte, încălzire, iluminat, medicamente, asistență medicală și să suporte cheltuielile cu înmormântarea, potrivit obiceiului.
Conform voinței părților, contractul este de întreținere și nu de vânzare, iar suma de 200.000 lei lunar a fost înscrisă numai pentru stabilirea taxelor notariale. Sancțiunea ce poate afecta contractul este rezoluțiunea, restabilirea situației anterioare vizează numai obligația întreținătorilor datorită caracterului aleatoriu al contractului, iar obligația de întreținere cu pluralitate de debitori sau creditori este indivizibilă, însă reclamantul a cerut rezoluțiunea doar pentru cota de 1 din bun.
Pârâții nu și-au respectat obligațiile asumate prin contract, deoarece s-au mutat în imobil la scurt timp după încheierea contractului, fiind evacuați în luna ianuarie 2003, datorită comportamentului agresiv manifestat față de reclamant, iar după evacuare nu i-au mai asigurat reclamantului întreținerea. Cheltuielile de întreținere la apartament nu s-au mai plătit din luna octombrie 2002. De asemenea, nu s-a plătit impozitul, energia electrică și telefonul.
Deși notificați în data de 13 martie 2003, prin executorul judecătoresc, pârâții nu și-au executat obligația de a-i asigura întreținere reclamantului.
Prin decizia civilă nr. 863/A din 8 aprilie 2004, Curtea de Apel Cluj a respins ca nefondat apelul declarat de pârâții C.S. și S.M.F. și au fost obligați apelanții să plătească intimatului suma de 2.000.000 lei cheltuieli de judecată.
Instanța de apel a reținut că apelanții, care sunt fiul și nora intimatului, i-au aplicat întreținutului un tratament inuman, constând în bătăi repetate, scoaterea lui din locuință îmbrăcat sumar indiferent de anotimp, motiv pentru care s-a dispus evacuarea lor din locuință printr-o hotărâre judecătorească. Și martorii audiați la cererea pârâților au relatat despre comportamentul violent al acestora.
Reține instanța, că pârâții-apelanți nu au achitat facturile de curent electric, gaz metan și toate celelalte obligații asumate prin contract, deși reclamantul i-a notificat, cerându-le să-și execute obligațiile asumate.
împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții care, invocând motivele de recurs înscrise în art. 304 pct. 9, 10 C. proc. civ., în esență, formulează următoarele critici:
- Instanța de apel reține împrejurări care nu sunt dovedite cu probele administrate în cauză. Tratamentul inuman nu s-a manifestat permanent și nu este probat în dosar. în realitate, între părți au existat doar două altercații pentru care recurenții au fost condamnați la amenda penală, însă aceste fapte nu justifică rezoluțiunea contractului de întreținere. Lovirea sau violența poate justifica doar revocarea donației.
- Evacuarea a fost dispusă pentru existența dreptului de uzufruct și nu poate constitui temei al rezoluțiunii.
- Neachitarea taxelor după ce pârâții au fost evacuați din apartament nu constituie culpă procesuală, deoarece reclamantului nu i-a fost întreruptă furnizarea utilităților, iar plata telefonului nu a constituit o obligație pentru pârâți.
- Au fost analizate numai probele administrate de reclamanți, fără ca declarațiile martorilor audiați la cererea pârâților să fie menționate, fapt ce echivalează cu nemotivarea hotărârii.
în acest mod, au fost omise aspecte importante relatate de martori, cum ar fi: refuzul reclamantului de a primi hrană de la recurenți după evacuarea acestora pe motiv că ar fi otrăvită; refuzul reclamantului de a folosi bonurile de restaurant; comportamentul bizar al reclamantului datorat unor accidente cerebrale; faptul că neînțelegerile se datorează fratelui mai mic al recurentului care dorește să obțină apartamentul.
- Instanța a denaturat tendențios răspunsul la interogator al recurenților.
- Martorii au confirmat că în primii 4 ani după încheierea contractului între părți a existat o bună înțelegere. Neînțelegerile s-au ivit în anul 2002 ca urmare a atacului cerebral suferit de reclamant, iar nerespectarea obligației de întreținere se datorează refuzului acestuia și pretențiilor care depășesc statutul lui social, deoarece sub aspectul lucrurilor de îmbrăcat obligația de întreținere trebuie înțeleasă ca o îndatorire de a-i asigura întreținutului strictul necesar.
Intimatul a formulat întâmpinare, prin care a cerut să se respingă recursul.
Recursul este nefondat.
Recurenții au invocat art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ., însă dispozițiile invocate nu sunt incidente în cauză.
Susținerile că altercațiile care au avut loc nu pot constitui motiv de rezoluțiune și că obligația de întreținere nu s-a putut executa din culpa reclamantului nu sunt întemeiate.
Contractul de întreținere fiind sinalagmatic, pentru neexecutarea obligației de întreținere stabilită prin contract, beneficiarul întreținerii poate să ceară rezoluțiunea contractului în temeiul art. 1020 C. civ. Potrivit textului menționat, o condiție esențială pentru desființarea contractului este ca neexecutarea să fie imputabilă debitorului.
Noțiunea de întreținere include multiple prestații, iar executarea corespunzătoare a obligației de întreținere, când izvorul ei este un contract, implică pe lângă prestația materială și o componentă psihologică, dată de caracterul intuitu personae al contractului de întreținere, care se întemeiază, în realizarea conținutului său economic, pe un raport de încredere și apropiere.
Or, în cauză, conduita recurenților, dovedită cu hotărârile judecătorești depuse la dosar, care în raporturile lor cu intimatul s-au manifestat violent, a fost de natură a-i crea creditorului un real sentiment de stres, de insecuritate și chiar temerea că habitatul intolerabil creat de fiul său și soția acestuia, față de vârsta sa înaintată și starea precară de sănătate, ar putea avea influență asupra vieții sale.
Raportat la aceste împrejurări, dispozițiile art. 1020 C. civ., au fost corect aplicate în cauză, deoarece nu se poate reține că în culpă de neexecutarea obligației de întreținere este creditorul, care fiind în mod repetat victima actelor de violență exercitate de debitori, a refuzat comunicarea cu aceștia.
Chiar dacă, după consumarea actelor de violență, pentru care recurenții au fost condamnați prin sentința penală nr. 1500 din 19 noiembrie 2002 a Judecătoriei Cluj-Napoca, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 52 din 26 februarie 2003 a Tribunalului Cluj și sentința penală nr. 1123 din 30 septembrie 2003 a Judecătoriei Cluj-Napoca, intimatul-creditor a refuzat să primească alimente de la recurenți, suspiciunea acestuia, determinată de conduita întreținătorilor, nu poate constitui culpă pentru neexecutarea contractului de întreținere.
Pentru a fi incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 10 C. proc. civ., invocat de recurenți, una din condiții este caracterul determinant al dovezii, în sensul că era hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii.
Or, împrejurările relatate de martorii audiați la cererea pârâților nu erau de natură să ducă la o altă situație de fapt decât cea reținută de instanțe.
De altfel, instanța de apel s-a pronunțat cu privire la declarațiile martorilor audiați la cererea pârâților-recurenți, iar hotărârea recurată cuprinde motivele pe care se sprijină.
Susținerile recurenților care privesc împrejurările greșit reținute de instanță nu fac posibilă încadrarea în art. 304 C. proc. civ., deoarece au semnificația unei erori în care s-a aflat instanța de apel datorită aprecierii greșite a probelor administrate în cauză, iar art. 304 pct. 11 C. proc. civ., referitor la întemeierea hotărârii pe o greșeală gravă de fapt decurgând dintr-o apreciere greșită a probelor administrate, a fost abrogat prin art. 1 pct. 112 din O.U.G. nr. 138/2000.
Prin urmare, pentru considerentele expuse, recursul declarat de pârâți a fost respins.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6949/2004. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6940/2004. Civil → |
|---|
