ICCJ. Decizia nr. 6940/2004. Civil
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 13074 din 9 octombrie 2003, Judecătoria Constanța a admis acțiunea formulată de reclamantul A.C., în contradictoriu cu pârâții I.G., T.L., T.G. și I.M.C., a dispus anularea contractelor de vânzare-cumpărare autentificate sub nr. 282 din 10 noiembrie 2000 și nr. 151 din 15 martie 2002 și au fost obligați pârâții să-i plătească reclamantului suma de 93.000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că pârâtul I.G., în timpul căsătoriei cu G.I., a dobândit imobilul pentru care i-a fost recunoscută calitatea de proprietar prin sentința civilă nr. 19816 din 6 decembrie 1999 a Judecătoriei Constanța.
Imobilul este bun comun, reclamantul ca moștenitor al defunctei G.I. este coindivizar, iar actele de dispoziție întocmite de pârât fără acordul tuturor coindivizarilor sunt lovite de nulitate relativă.
Prin decizia civilă nr. 174/C din 25 februarie 2004, Curtea de Apel Constanța a admis apelul declarat de pârâții T.L., I.G. și I.M.C., a schimbat sentința instanței de fond și a respins acțiunea ca nefondată.
Instanța de apel a reținut că în ipoteza vânzării unui bun indiviz vânzarea nu este nulă. Dreptul dobândit de cumpărător este supus unei condiții rezolutorii, iar dacă la partaj bunul va fi atribuit coindivizarului vânzător, vânzarea se va consolida.
Prin decizia civilă nr. 465/C din 5 mai 2004, Curtea de Apel Constanța a admis cererea de completare a dispozitivului deciziei civile nr. 174/C din 23 februarie 2004 formulată de apelanți și a obligat pe intimat să le plătească apelanților suma de 5.270.500 lei cheltuieli de judecată.
Instanța de apel a reținut că sunt îndeplinite condițiile înscrise în art. 2812C. proc. civ., deoarece s-a omis soluționarea cererii de plată a cheltuielilor de judecată. De aceea, se poate cere separat completarea hotărârii, fără să prezinte importanță faptul declarării căii de atac, iar apelanții, cărora hotărârea le-a fost comunicată la data de 23 martie 2004, au formulat cererea de completare la data de 1 aprilie 2004, în termenul prevăzut de lege.
împotriva deciziei civile nr. 465/C din 5 mai 2004 a declarat recurs reclamantul care, fără să invoce vreun motiv de recurs, susține, în esență, că pârâții T.L., I.M.C. și I.G. sunt infractorii care l-au deposedat de dreptul de proprietate pentru ? din imobil, mințind instanța când au afirmat că I.G. era decedat. Recurentul prezintă istoricul relațiilor dintre părți și cere ca instanța de recurs să mențină hotărârea instanței de fond, prin care i s-a admis acțiunea.
Recursul este nul.
Conform art. 3021lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar conform art. 303 alin. (1) C. proc. civ., recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs care, potrivit art. 301 C. proc. civ., este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.
Art. 306 alin. (1) C. proc. civ. prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute la alin. (2), care se referă la motivele de ordine publică.
Motivele de recurs sunt prevăzute limitativ de art. 304 pct. 1-10 C. proc. civ.
în cauză, instanța de apel a pronunțat două hotărâri: decizia civilă nr. 174/C din 25 februarie 2004, comunicată intimatului-reclamant la data de 23 martie 2004 și decizia civilă nr. 465/C din 5 mai 2004, pronunțată în temeiul art. 2812C. proc. civ., comunicată intimatului-reclamant la data de 3 iunie 2004.
Reclamantul a declarat recurs, la data de 9 iunie 2004, numai împotriva ultimei hotărâri, fără să formuleze critici privitoare la soluția obligării sale la plata cheltuielilor de judecată, pronunțată prin hotărârea atacată. Acesta nu a indicat vreun motiv de recurs și nu a formulat nici critici care să facă posibilă încadrarea lor din oficiu într-unul din cazurile prevăzute expres de art. 304 C. proc. civ.
Formularea unor susțineri privind relațiile dintre părți și afirmațiile că pârâții au mințit și l-au deposedat pe recurent de dreptul de proprietate, nestructurate din punct de vedere juridic, nu permit analiza hotărârii atacate.
Prin urmare, pentru motivele expuse, s-a constatat nul recursul declarat de reclamant.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6943/2004. Civil | Funcţionar vamal. Aplicarea Legii nr. 188/1999 privind statutul... → |
|---|
