ICCJ. Decizia nr. 745/2004. Civil. Conflict de munca. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 745
Dosar nr. 1853/2004
Şedinţa publică din 3 februarie 2005
Asupra recursului în anulare de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 126 din 27 februarie 2003 Tribunalul Sibiu a admis acţiunea formulată de reclamanţii în contradictoriu cu Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu, Ministerul Public prin Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a obligat pârâţii să restituie reclamanţilor sumele reţinute din drepturile salariale lunare ale acestora în perioada 1 ianuarie 2000–31 martie 2001, în cotă de 7% cu titlu de contribuţie la asigurările sociale de sănătate. Prin aceiaşi sentinţă a fost admisă cererea de chemare în garanţie formulată de pârâtul Ministerul Public împotriva C.A.S.A.O.P.S.N.A.J., care a fost obligată să plătească suma de 635.754.680 lei.
Chemata în garanţie în garanţie C.N.A.S. a fost obligată la rândul ei să plătească C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. 25% din contribuţie.
Curtea de Apel Alba-Iulia, prin Decizia civilă nr. 1366 din 9 iunie 2003 a admis recursul declarat de C.N.A.S., a casat în parte sentinţa recurată şi a respins cererea de chemare în garanţie formulată de C.A.S.A.O.P.S.N.A.J., fiind menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs în anulare Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 330 alin. (2) C. proc. civ., susţinând, în esenţă, că au fost pronunţate cu încălcarea prevederilor Legii nr. 145/1997, din care rezultă că magistraţii nu fac parte din categoriile de persoane exceptare de la plata contribuţiei pentru fondul asigurărilor sociale de sănătate.
Recursul în anulare este fondat.
Este adevărat că, în conformitate cu prevederile art. 99 şi art. 141 din Legea nr. 92/1992 magistraţii beneficiază, în mod gratuit, de asistenţă medicală, medicamente şi proteze, această gratuitate neechivalând însă cu scutirea de plata contribuţiei pentru fondul asigurărilor sociale de sănătate, care constituie o obligaţie distinctă.
Beneficiul acestor gratuităţi se aplică numai în condiţiile cuprinse în Legea nr. 145/1997, unde la art. 4 este menţionată regula generală a obligativităţii asigurării de la care există excepţiile privitoare la persoanele scutite de plata contribuţiei, prevăzute la art. 6 şi art. 55 din lege.
Cum magistraţii nu sunt menţionaţi printre persoanele exceptate de la plata acestei contribuţii, se constată că doar prin greşita aplicare a prevederilor legale sus menţionate a fost admisă acţiunea.
În consecinţă, recursul în anulare urmează a fi admis, conform art. 3303 alin. (1) şi art.3 14 C. proc. civ., hotărârile atacate casate iar pe fond acţiunea va fi respinsă.
Cererile de chemare în garanţie vor fi respinse ca rămase fără obiect.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul în anulare declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împotriva deciziei civile nr. 1366 din 9 iunie 2003 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia civilă, şi a sentinţei nr. 126 din 27 februarie 2003 a Tribunalului Sibiu, secţia civilă.
Casează hotărârile atacate şi pe fond respinge ca nefondată acţiunea formulată de reclamanţii B.E., ş.a., şi ca rămase fără obiect cererile de chemare în garanţie formulate de Parchetul de pe lângă de pe lângă Tribunalul Sibiu, Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie şi C.A.S.A.O.P.S.N.A.J.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 75/2004. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6955/2004. Civil → |
|---|
