ICCJ. Decizia nr. 7029/2004. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 7029
Dosar nr. 8281/2004
Şedinţa publică din 22 septembrie 2005
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 102 din 24 aprilie 2003, Tribunalul Vrancea a respins excepţiile prematurităţii şi lipsei calităţii procesuale pasive a Statului Român, Ministerul Finanţelor Publice.
A fost admisă în parte acţiunea pentru restituire imobil, formulată de reclamantul P.I., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul de Interne şi Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice şi s-a stabilit contravaloarea despăgubirilor cuvenite reclamantului la suma de 252.683.670 lei.
S-a luat act de renunţarea la judecata cererii de completare a acţiunii.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că excepţia prematurităţii nu este întemeiată, deoarece atitudinea unităţii deţinătoare de a nu emite decizie „nu poate paraliza dreptul la acţiune al reclamantului".
Reţine tribunalul că reclamantul a fost proprietarul terenului în suprafaţă de 884 mp. Prin Decizia nr. 81/1976 a Consiliului Popular Focşani suprafaţa de 870 mp teren a trecut din administrarea operativă a consiliului local, în aceea a pârâtului Ministerul de Interne, pentru construirea sediului acestuia. Chiar dacă din adeverinţa nr. 5992/1976 rezultă că iniţial terenul a fost preluat de C.A.P., reclamantul nu a primit teren în intravilan, conform Legii nr. 18/1991, iar potrivit Legilor nr. 169/1997 şi 1/2000 nu i s-a acordat vreo suprafaţă de teren, pe motiv că imobilul face obiectul Legii nr. 10/2001.
Se mai reţine, că acţiunea este întemeiată, conform art. 1 pct. 1 şi art. 16 pct. 1 din Legea nr. 10/2001 şi că excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, invocată de Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, nu este întemeiată, pentru că din interpretarea art. 16, art. 37 şi art. 38 din lege rezultă că valoarea despăgubirilor trebuie stabilită în contradictoriu cu acest pârât.
Curtea de Apel Galaţi, prin Decizia civilă nr. 146/A din 16 octombrie 2003, a respins apelurile declarate de pârâţi, reţinând că în mod corect instanţa de fond a respins excepţia prematurităţii, deoarece reclamantul s-a conformat dispoziţiilor art. 22 din Legea nr. 10/2001 şi că „în momentul în care pârâtul Ministerul de Interne a solicitat introducerea în cauză a Statului Român, a renunţat practic la excepţia prematurităţii".
Se mai reţine că instanţa de fond nu putea să acorde reclamantului doar 5/8 din contravaloarea despăgubirilor, pentru că nu a fost învestită cu partajarea masei succesorale. După aplicarea Legii nr. 10/2001 părţile au deschisă calea dreptului comun, iar Ministerul de Interne, prin invocarea dispoziţiilor Legii nr. 319/1944, recunoaşte implicit pretenţiile reclamantului.
Critica privitoare la nemenţionarea imobilului în dispozitivul hotărârii, se reţine că nu se justifică, deoarece imobilul este precizat în considerente.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs ambii pârâţi.
D.G.F.P. Vrancea, în numele şi pentru Ministerul Finanţelor Publice, invocând art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., susţine că hotărârea a fost dată cu aplicarea greşită a legii şi că în Decizia atacată nu sunt arătate motivele pentru care a fost respins apelul declarat de acest pârât.
Arată recurentul că excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Statului Român este întemeiată, deoarece, fiind identificată unitatea deţinătoare, nu sunt îndeplinite condiţiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, singura ipoteză în care statul poate fi chemat în judecată.
Pârâtul Ministerul Administraţiei şi Internelor, invocând art. 304 pct. 9 C. proc. civ., formulează următoarele critici:
- A fost respinsă excepţia prematurităţii acţiunii, deşi reclamantul nu a anexat la cele două notificări toate actele necesare soluţionării lor, acte care nu au fost depuse nici în cursul procesului.
- Greşit s-a recunoscut dreptul reclamantului la despăgubiri în cuantum de 252.683.670 lei, corespunzătoare suprafeţei de 870 mp teren, fără ca acesta să facă dovada că moşteneşte integral succesiunea soţiei sale P.M. În cursul procesului reclamantul a recunoscut că are doi copii rezultaţi din căsătoria sa cu P.M., situaţie în care are dreptul doar la cota de 5/8 din valoarea bunului.
Arată recurentul, că instanţa nu a fost investită cu cerere de partaj, însă, potrivit art. 4 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, atunci când restituirea este cerută de mai multe persoane îndreptăţite, dreptul de proprietate se constată sau se stabileşte în cote părţi ideale, potrivit dreptului comun.
- Reclamantul a cerut despăgubiri băneşti, tribunalul nu s-a pronunţat cu privire la modalitatea concretă de acordare a despăgubirilor, iar, conform art. 9 alin. (2) şi art. 24 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, despăgubirile băneşti se acordă numai pentru imobilele care au avut la preluare destinaţia de locuinţă. De aceea, în cauză, pentru terenul agricol puteau fi acordate măsuri reparatorii sub formă de acţiuni la societăţi comerciale tranzacţionate pe piaţa de capital şi/sau titluri de valoare folosite exclusiv în procesul de privatizare.
- În speţă nu sunt incidente dispoziţiile art. 2 din Legea nr. 10/2001, deoarece terenul a fost preluat de stat de la C.A.P. Focşani şi nu de la reclamant. Arată recurentul că reclamantul s-a înscris în C.A.P. în anul 1959, iar pentru acest teren a primit o altă suprafaţă de teren prin reconstituirea dreptului de proprietate. Terenul care face obiectul procesului a trecut în anul 1965 în proprietate cooperatistă, conform art. 9 şi art. 36 din Constituţie, în anul 1975 a fost preluat de stat, iar fostul C.A.P. Focşani a primit o altă suprafaţă de teren în compensare.
Ambele recursuri vor fi admise, pentru considerentele la care ne vom referi în continuare.
Dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., sunt incidente în cauză, deoarece Decizia atacată nu cuprinde motivele pe care se sprijină soluţia respingerii apelului declarat de D.G.F.P. Vrancea în numele Ministerului Finanţelor Publice, iar apelul declarat de Ministerul Administraţiei şi Internelor a fost respins, fără ca instanţa să răspundă tuturor criticilor formulate de acest apelant.
D.G.F.P. Vrancea, în numele Ministerului Finanţelor Publice, a criticat sentinţa apelată, invocând excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Statului Român, în raport de art. 16, art. 37 şi art. 38 din Legea nr. 10/2001, însă cu privire la acest apelant hotărârea atacată este nemotivată, iar soluţia respingerii apelului declarat de Ministerul Administraţiei şi Internelor este argumentată sumar. Hotărârea nu cuprinde motivele pentru care s-au înlăturat susţinerile acestui apelant că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 10/2001 şi că terenul fiind preluat de stat de la C.A.P. Focşani, reclamantul era îndreptăţit să primească teren, în condiţiile Legii nr. 18/1991, pe un alt amplasament (pct. 3 din declaraţia de apel).
De asemenea, hotărârea nu cuprinde motivele pentru care s-au înlăturat susţinerile de la pct. 5 din declaraţia de apel, privitoare la situaţiile în care se acordă despăgubiri băneşti şi stabilirea dreptului reclamantului în raport de dispoziţiile art. 9 alin. (2) şi art. 24 alin. (2) din lege, invocate de apelant.
Nemotivarea soluţiei respingerii apelului declarat de D.G.F.P. Vrancea în numele Ministerului Finanţelor Publice şi argumentaţia sumară a soluţiei respingerii apelului declarat de Ministerul Administraţiei şi Internelor, nu oferă instanţei de recurs posibilitatea de a exercita controlul judiciar asupra legalităţii soluţiei respingerii apelurilor, pronunţată prin hotărârea atacată.
De aceea, conform art. 312, art. 313 C. proc. civ., se vor admite recursurile declarate de pârâţi, va fi casată hotărârea atacată şi va fi trimisă cauza aceleiaşi instanţe, pentru rejudecarea apelurilor.
Cu ocazia rejudecării, instanţa de apel va avea în vedere toate mijloacele de apărare invocate de părţi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de pârâţii D.G.F.P. Vrancea, în numele Ministerului Finanţelor Publice şi Ministerul Administraţiei şi Internelor împotriva deciziei nr. 146 A din 16 octombrie 2003 a Curţii de Apel Galaţi, secţia civilă, pe care o casează.
Trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 septembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7076/2004. Civil. Reactualizare creanţă.... | ICCJ. Decizia nr. 6973/2004. Civil → |
|---|
