ICCJ. Decizia nr. 7063/2004. Civil. Legea 10/2001. Recurs

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ

Decizia nr. 7063

Dosar nr. 8241/2004

Şedinţa publică din 14 decembrie 2004

Asupra recursului civil de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. 4048 din 17 iulie 2001 astfel cum a fost precizată, reclamantele M.L., S.D.Z. şi P.F. au chemat în judecată pârâţii Primăria comunei Vadu Moţilor, Consiliul Local Vadu Moţilor şi Statul Român reprezentat prin Ministerul Finanţelor Publice solicitând ca prin hotărâre judecătorească:

- pârâtul Consiliul Local Vadu Moţilor să fie obligaţi să emită decizie în baza Legii nr. 10/2001 pentru restituirea în natură a cotei de 1/6 pârâţi din imobilul înscris în C.F. 499 Secătura, preluat de Statul Român în baza Decretului nr. 115/1959;

- în subsidiar au solicitat să fie obligaţi pârâţii Consiliul Local Vadu Moţilor şi Ministerul Finanţelor Publice să achite contravaloarea terenului amplasat sub sediul Primăriei comunei Vadu Moţilor şi a remizei P.S.I.;

- să se dispună restituirea în natură a saivanului de oi;

- să fie obligată Primăria comunei Vadu Moţilor plata unei chirii de 20 dolari SUA pe lună, pe o perioadă de 18 luni anterior pentru terenul de sub primărie şi în continuare câte 5 dolari SUA/mp/lună.

Prin precizare de acţiune reclamanta S.D.Z. a solicitat despăgubiri morale de 990.000.000 lei, fără a indica pârâtul care să plătească această sumă.

Reclamantele au învederat că sunt moştenitoarele proprietarilor tabulari ai terenului înscris în C.F. 499 Vadu Moţilor, care a fost preluat abuziv de către stat prin Decretul nr. 115/1959, acţiunea fiind întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 10/2001.

Prin cererea înregistrată la aceeaşi instanţă sub nr. 6557/2001, astfel cum a fost precizată, reclamantele S.D., M.L. şi P.F. au chemat în judecată pârâţii V.I. şi D.S. pentru a fi obligaţi la plata contravalorii terenului primit şi la plata chiriei pe ultimii trei ani.

Această cerere s-a motivat în sensul că terenul primit în plată de pârâţi a aparţinut antecesorilor reclamantelor, înscris în C.F. 499 Secătura şi a fost preluat abuziv de către stat prin Decretul nr. 115/1959.

La data din 20 iunie 2002 cele două dosare au fost conexate.

Prin sentinţa civilă nr. 395 din 10 iulie 2003 Tribunalul Alba a respins acţiunea reclamantelor.

Instanţa de fond a reţinut că antecesorii reclamantelor au fost coproprietari în cotă de ⅓ părţi asupra imobilului înscris în C.F. 499 Vadu Moţilor nr. top 974, 975, 979, 981/2 şi că din acest imobil cota de ½ parte deţinută de antecesorii reclamantelor, respectiv cota de 1/6 parte a fost trecută în proprietatea statului în baza Decretului nr. 115/1959, iar cealaltă cotă de ½ a fost intabulată cu titlu de moştenire pe numele copiilor celor doi defuncţi, respectiv S.Z.S.(mama reclamantei S.D.Z.) şi B.I.G. (tatăl reclamantelor M.L. şi P.F.).

Ulterior, reclamantele şi-au intabulat dreptul de proprietate asupra imobilului cu titlu de moştenire, astfel că imobilul în litigiu este cota de 1/6 părţi din terenul înscris în C.F. 499 Secătura, asupra căruia Statul Român s-a intabulat în baza Decretului nr. 115/1959.

S-a mai reţinut că reclamanta S.D. şi defunctul B.G., tatăl celorlalte două reclamante au solicitat restituirea terenului în litigiu în baza Legii nr. 18/1991, cerere ce a fost soluţionată de Comisia Locală a comunei Vadu Moţilor. Ori, în atare condiţii, s-a conchis că potrivit art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 cererea reclamantelor este neîntemeiată, acestea beneficiind de prevederile Legii nr. 18/1991.

Hotărârea instanţei de fond a fost criticată prin apelul reclamantelor susţinându-se că în speţă sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 10/2001, deoarece imobilul din litigiu a fost preluat de stat fără titlu valabil şi că Primăria comunei Vadu Moţilor, deşi notificată în baza acestui act normativ nu a respectat dispoziţiile art. 23 din lege.

De asemenea, considerându-se calitatea reclamantelor de moştenitoare ale proprietarilor tabulari s-a învederat că trebuia avut în vedere că sunt îndreptăţite la măsuri reparatorii prin echivalent sau la restituirea în natură a terenului rămas liber.

Prin Decizia civilă nr. 513/A din 11 decembrie 2003, Curtea de Apel Alba Iulia a respins apelul reclamantelor ca nefondat.

S-a reţinut că reclamantele au urmat procedura prevăzută de Legea nr. 10/2001 formulând notificarea unităţii deţinătoare, la care nu au primit răspuns, ceea ce a impus sesizarea instanţei.

Pe baza actelor existente la dosar s-a constatat de către instanţa de apel că în mod corect prin hotărârea apelată s-a statuat incidenţa dispoziţiilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, în condiţiile în care apelantele-reclamante au beneficiat de măsuri reparatorii în natură acordate în temeiul Legii nr. 18/1991.

Astfel, s-a avut în vedere că reclamanta S.D. şi defunctul B.G.(tatăl reclamantelor M.L. şi P.F.) au solicitat în conformitate cu prevederile Legii nr. 18/1991, reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor ce au aparţinut antecesorilor lor, defuncţii B.G. şi soţia sa J.S. înscrise în C.F. ul indicat anterior.

Prin adeverinţa nr.46/15.01.1992 a Comisiei Locale Vadu Moţilor s-a reconstituit în favoarea reclamantei S.D. şi numitului B.G. dreptul de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 2,91 ha, înscris în C.F.499 Secătura.

Conform raportului de expertiză efectuat în cauză, terenul în litigiu este situat administrativ în comuna Vadu Moţilor înscris în C.F. 499 Secătura, fiind ocupat de construcţiile numitului D.S. în suprafaţă de 101,4 mp, construcţiile numitului V.I. în suprafaţă de 142,8 mp şi construcţiile ocupate de Primăria comunei Vadu Moţilor în suprafaţă de 647,7 mp (compus din sediul primăriei – 240,7 mp, remiza FCP – 68 mp şi un saivan – 339 mp).

Suprafaţa totală a imobilului este de 2 ha şi 1699 mp iar în baza Legii nr. 18/1991 reclamantelor li s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru 2,91 mp, suprafaţă în care este inclusă cea de sub clădirile enumerate mai sus.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal au declarat recurs reclamantele S.D., M.L. şi P.F.

În dezvoltarea motivelor de recurs se solicită casarea hotărârii în baza art. 312 alin. (3) C. proc. civ., deoarece s-a soluţionat procesul fără a se intra în cercetarea fondului şi modificarea nu este posibilă, fiind necesară administrarea de probe noi, respectiv efectuarea unei expertize în proprietatea topografică prin care să se identifice terenul liber şi suprafaţa ocupată cu construcţii cu privire la care se impune acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent.

În al doilea rând, critica se referă la împrejurarea că hotărârea recurată a fost dată cu aplicarea greşită a legii, reţinându-se că sunt incidente dispoziţiile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, invocându-se motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează:

Referitor la cererea recurentelor de casare a hotărârii instanţei de apel în temeiul art. 312 C. proc. civ. pentru că nu s-a cercetat fondul cauzei, critica este neîntemeiată, deoarece instanţa a administrat suficiente probe în raport de care s-a pronunţat pe fondul pricinii, cauza nefiind soluţionată pe excepţii.

Cât priveşte susţinerea că modificarea hotărârii nu este posibilă şi că se impune efectuarea unei expertize topografice în această fază procesuală se reţine că reclamantele nu au fost obstrucţionate să solicite administrarea oricărei probe necesară soluţionării cauzei pentru realizarea dreptului lor. A fost efectuată chiar o expertiză, ocazie cu care recurentele nu au indicat obiective în sensul învederat în recurs, ceea ce evidenţiază culpa lor şi nu o încălcare a dreptului la apărare. Mai mult decât atât, conform art. 305 C. proc. civ. în faţa instanţei de recurs nu se pot produce probe noi, cu excepţia înscrisurilor, care pot fi depuse până la încheierea dezbaterilor, astfel că recurentele nu se află în situaţia prevăzută de acest text şi pe cale de consecinţă şi această critică este neîntemeiată.

Neîntemeiată este şi critica bazată pe motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Din probatoriul administrat se constată că ambele instanţe au procedat corect, ţinând cont de faptul că reclamantele au avut cereri adresate autorităţilor locale pentru imobilele terenuri care au făcut obiectul notificării şi în temeiul Legii nr. 18/1991. Deoarece au beneficiat de măsuri reparatorii în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 18/1991, reconstituindu-li-se dreptul de proprietate pentru suprafaţa de teren ce face obiectul acestui litigiu, corect a fost respinsă acţiunea, în raport de dispoziţiile art.8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.

Este de observat că în temeiul Decretului nr. 115/1959 s-a preluat de stat cota de 1/6 părţi din imobilul în litigiu, a cărui suprafaţă totală este de 2 ha şi 1699 mp. Cu toate acestea, în baza Legii nr. 18/1991 s-a dispus restituirea terenului de 2,91 ha, adică a unei suprafeţe mai mare decât cea înscrisă în C.F.

Neexistând obligaţia de restituire a unei suprafeţe mai mari de teren decât cea pe care au primit-o în baza Legii nr. 18/1991, nu există nici obligaţia de a se stabili măsuri reparatorii în echivalent aşa cum se prevede în art. 10 din Legea nr. 10/2001.

Pe cale de consecinţă, nici celelalte capete de cerere formulate de reclamante nu mai subzistă, fiind fără obiect.

Faţă de toate aceste considerente, urmează ca în baza dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ. recursul reclamantelor să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de reclamantele S.D.Z., M.L. şi P.F. împotriva deciziei nr. 513/A din 11 decembrie 2003 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia civilă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 decembrie 2004.

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 7063/2004. Civil. Legea 10/2001. Recurs