ICCJ. Decizia nr. 7108/2004. Civil. Litigiu de munca. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 7108
Dosar nr. 4562/1/2004
(nr. 1175/2004)
Şedinţa publică din 15 septembrie 2006
Asupra recursului în anulare de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 42 C din 31 ianuarie 2003, Tribunalul Neamţ, secţia civilă, a admis acţiunea formulată de reclamanţii A.C., ş.a., împotriva pârâţilor Ministerul Justiţiei şi Tribunalul Bacău, pe care i-a obligat să le restituie reclamanţilor sumele actualizate la data plăţii reprezentând contribuţia reţinută din venitul lunar brut , în perioada 1 ianuarie 2000 până la zi, pentru asigurările sociale de sănătate.
A respins acţiunea formulată de reclamanţi împotriva C.A.S.A.O.P.S.N.A.J., ca neîntemeiată.
A respins cererea de chemare în garanţie formulată de C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. împotriva C.N.A.S., ca neîntemeiată.
A luat act de renunţarea la judecată a reclamantelor P.E. şi A.C.
Curtea de Apel Bacău, secţia civilă, prin Decizia nr. 400 din 27 martie 2003, a respins ca nefondat recursul declarat de Tribunalul Bacău împotriva sentinţei civile nr. 42 C din 31 ianuarie 2003 pronunţată de Tribunalul Neamţ, secţia civilă.
A admis recursul declarat de Ministerul Justiţiei împotriva aceleiaşi sentinţe.
A modificat în parte sentinţa civilă nr. 42 C din 31 ianuarie 2003 pronunţată de Tribunalul Neamţ, secţia civilă, în sensul că a admis cererea şi faţă de C.A.S.A.O.P.S.N.A.J.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.
La data de 17 februarie 2004, Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, a declarat recurs în anulare în conformitate cu prevederile art. 27 lit. f) din Legea nr. 92/1992 şi ale art. 330 pct. 2 C. proc. civ. solicitând admiterea recursului în anulare, casarea hotărârilor menţionate şi pe fond, respingerea acţiunii formulate de reclamanţi.
În motivarea recursului în anulare s-a învederat că hotărârile judecătoreşti criticate au fost pronunţate cu încălcarea esenţială a Legii nr. 145/1997 ceea ce a determinat o soluţionare greşită a cauzei pe fond.
S-a susţinut, în esenţă, că de vreme ce legiuitorul nu a prevăzut printre categoriile exceptate prin legi speciale şi pe magistraţi, aceştia nu sunt scutiţi de plata contribuţiei pentru fondul asigurărilor sociale de sănătate şi drept urmare, acţiunea reclamanţilor trebuie respinsă.
Recursul în anulare este nefondat pentru considerentele ce succed:
Într-adevăr, din punct de vedere procedural, recursul în anulare este admisibil, întrucât la data pronunţării deciziei curţii de apel erau în vigoare art. 330-3304 C. proc. civ. [abrogate prin OUG nr. 58/2003, iar hotărârea poate fi atacată cu căile de atac prevăzute de legea în vigoare la momentul pronunţării, conform art. 725 alin. (3) C. proc. civ.]
Recursul în anulare nu mai poate fi însă analizat deoarece chiar dacă s-ar ajunge la concluzia că în cauză s-a produs o încălcare esenţială a legii, hotărârea irevocabilă nu mai poate fi anulată, nefiind permis a cere şi a obţine rejudecarea unei cauze care a fost judecată anterior definitiv şi irevocabil şi care se bucură de putere de lucru judecat, pentru că altfel s-ar crea un climat de incertitudine pe plan legal şi ar fi afectată siguranţa raporturilor juridice civile.
Intervenţia Procurorului General după finalizarea procedurii juridice şi pronunţarea unei hotărâri irevocabile, în sensul anulării acesteia, deşi nu a fost parte, reprezintă o serioasă ingerinţă în drepturile fundamentale ale individului recunoscute printr-o hotărâre irevocabilă, în detrimentul acestuia şi duce la ruperea echilibrului care trebuie să existe între protecţia drepturilor fundamentale şi apărarea interesului general.
În acest sens şi reţinând argumentele expuse s-a pronunţat Curtea Europeană a Drepturilor Omului într-o cauză în care a fost condamnat Statul Român pentru încălcarea art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţie şi anume, în cazul Stere şi alţii împotriva României.
Codul de procedură civilă a fost modificat iar una dintre raţiuni a fost aceea de a fi adaptat jurisprudenţei CEDO, unul dintre cazuri vizând abrogarea căii de atac a recursului în anulare.
Drept urmare, faţă de prevederile art. 1 Protocolul 1 al Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi o libertăţilor fundamentale, Înalta Curte urmează să dispună respingerea recursului în anulare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împotriva deciziei nr. 400 din 27 martie 2003 a Curţii de Apel Bacău, secţia civilă, şi sentinţei nr. 42 C din 31 ianuarie 2003 a Tribunalului Neamţ, secţia civilă, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 septembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7150/2004. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 7111/2004. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
