ICCJ. Decizia nr. 7132/2004. Civil. Revizuire
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 7132
Dosar nr. 12205/2004
Şedinţa publică din 23 septembrie 2005
Asupra cererii de revizuire de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 19 februarie 2004 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, T.R.C. şi T.R.M. au solicitat revizuirea deciziei civile nr. 65 din 20 ianuarie 2004 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti.
Revizuenţii au susţinut că partea potrivnică a reţinut cu rea credinţă un înscris doveditor, document cunoscut după pronunţarea deciziei.
S-a mai susţinut că există hotărâri potrivnice date în aceeaşi cauză, respectiv sentinţa civilă nr. 11790/1994 a Judecătoriei sector 1 Bucureşti, irevocabilă la 24 februarie 1995 şi Decizia civilă nr. 65/2004 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti.
Formulată astfel, cererea a fost întemeiată în drept, pe dispoziţiile art. 322 pct. 5 şi 7 C. proc. civ.
Prin Decizia civilă nr. 401 din 10 iunie 2004 Curtea de Apel Bucureşti, a respins ca nefondată cererea de revizuire întemeiată pe art. 322 pct. 5 C. proc. civ., în contradictoriu cu intimaţii C.A., V.L., T.A., G.I.F., S.C., SC H.N. SA şi municipiul Bucureşti prin Primar General.
Totodată, s-a declinat competenţa de soluţionare a cererii întemeiată pe art. 322 pct. 7 C. proc. civ. la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Cauza a fost înregistrată la această instanţă sub nr. 12205/2004.
În motivarea cererii de revizuire, precizată astfel, se susţine, în esenţă, că cele două hotărâri sunt potrivnice, întrucât Decizia civilă nr. 65/2004 a Curţii de Apel Bucureşti, a fost dată pe baza sentinţei civile nr. 12460 din 21 noiembrie 1995 a Judecătoriei sector 1 Bucureşti prin care s-a încălcat autoritatea de lucru judecat stabilită prin sentinţa civilă nr. 11790 din 23 noiembrie 1994 a Judecătoriei sector 1 Bucureşti.
Asupra cererii de revizuire este de reţinut că:
Prin sentinţa civilă nr. 11790 din 23 noiembrie 1994 pronunţată de Judecătoria sector 1 Bucureşti a fost respinsă acţiunea formulată de reclamanta T.A., în contradictoriu cu Primăria municipiului Bucureşti şi S C R.V. SA Bucureşti.
Acţiunea a avut ca obiect constatarea nulităţii deciziei nr. 1548/1953 emisă de fostul Comitet executiv al Sfatului Popular al raionului Stalin şi, pe cale de consecinţă, să se constate că reclamanta este proprietara imobilului situat în Bucureşti.
S-a reţinut, că acţiunea ar fi fost admisibilă în cazul în care reclamanta depunea la dosar certificatul de moştenitor, dovedind că a valorificat testamentul în baza căruia, soţul său, T.C., a dobândit imobilul. Altfel, nu s-a făcut dovada că în patrimoniul defunctului său soţ, pe care îl moşteneşte, există imobilul revendicat.
Într-un alt litigiu, prin acţiunea formulată la 1.08.2001 reclamanţii T.A., C.A., S.C. şi G.I.F. în contradictoriu cu pârâţii T.R.C., T.R.M., Municipiul Bucureşti prin Primarul General şi SC H.N. SA au solicitat a se constata nulitatea absolută a contractelor de vânzare-cumpărare nr. 3474/1997 respectiv nr. 1646/1996, (precum şi a certificatului de legatar nr. 204/2000), contracte încheiate de pârâţi, în temeiul Legii nr. 112/1995 pentru imobilul ce fusese retrocedat reclamanţilor în baza sentinţei civile nr. 12460/1995 pronunţată de Judecătoria sector 1 Bucureşti.
Prin sentinţa civilă nr. 3597/2002 a Judecătoriei sector 1 Bucureşti a fost admisă acţiunea în acest sens.
Apelul declarat de pârâţi împotriva acestei sentinţe a fost admis prin Decizia civilă nr. 304 din 17 februarie 2003 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, care, a schimbat în tot hotărârea în sensul că: a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active şi a lipsei calităţii procesuale pasive şi a respins astfel acţiunea.
Prin Decizia civilă nr. 65 din 20 ianuarie 2004, Curtea de Apel Bucureşti a admis recursurile declarate de reclamanţii V.L.M., T.A., G.I.F. şi S.C. împotriva deciziei civile nr. 304 din 17 martie 2003 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, în contradictoriu cu pârâţii T.R.C., T.M.R., SC H.N. SA şi Municipiul Bucureşti prin Primar General, şi a modificat Decizia în sensul respingerii apelurilor ca nefondate.
Rezultă aşadar că prezenta cerere are ca obiect revizuirea deciziei civile nr. 65/2004 a Curţii de Apel Bucureşti, prin care a fost schimbată soluţia pronunţată în apel cu referire la sentinţa civilă nr. 3597/2002 a Judecătoriei sector 1 Bucureşti, aceasta cu luarea în considerare a celor dispuse prin sentinţa civilă nr. 12460/1995 a aceleiaşi judecătorii.
Sub un prim aspect, din cele deja arătate, rezultă cu prisosinţă, că în ce priveşte elementele bunului judecat, invocate, în speţă nu sunt întrunite cerinţele art. 1201 C. civ., în ce priveşte identitatea de obiect şi cauză.
Astfel, primul litigiu, soluţionat prin sentinţa civilă nr. 11790/1994 a Judecătoriei sector 1 Bucureşti a avut ca obiect constatarea nulităţii deciziei administrative de trecere a imobilului în proprietatea statului şi, de aici, constatarea existenţei dreptului de proprietate, în timp ce a doua acţiune viza nulitatea contractelor de vânzare-cumpărare încheiate de pârâţii revizuenţi cu privire la acelaşi imobil.
Nu mai puţin, este apoi de reţinut că în cel de al doilea litigiu, a fost invocată existenţa şi, deci, efectele sentinţei civile nr. 11790/1994 a Judecătoriei sector 1 Bucureşti, instanţa, în considerentele aduse prin hotărârea atacată pe această cale, apreciind asupra acestora.
Or, în această privinţă este de principiu că posibilitatea de a cere revizuirea pentru contrarietate de hotărâri este condiţionată, printre altele, de faptul că, în cursul judecăţii a doua, prima hotărâre să nu fi fost discutată, ceea ce nu este cazul.
Altfel, ar însemna desigur, că pe calea revizuirii, să se ceară, să se revină asupra unei soluţii date, chiar dacă este greşită soluţia care, ea însăşi, se bucură însă de puterea lucrului judecat.
Este tocmai ceea ce, în speţă, se doreşte a se obţine prin cererea de revizuire, petenţii fiind, explicit, nemulţumiţi de soluţia dată de instanţa de recurs, care ar fi avut în vedere sentinţa civilă nr. 12460/1995 şi nu sentinţa 11790/1994.
Aşa fiind, faţă de cele arătate, cererea de revizuire urmează a fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondată cererea de revizuire formulată de revizuienţii T.R.C. şi T.R.M.
Obligă pe revizuenţi la 1250 lei RON către intimata V.L. reprezentând cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 septembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7158/2004. Civil. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 7112/2004. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs → |
|---|
