ICCJ. Decizia nr. 7168/2004. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 7168
Dosar nr. 21448/2004
Şedinţa publică din 23 septembrie 2005
Asupra recursului civil de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 13 ianuarie 2004, reclamanta C.E.C.A.P.P.T. a chemat în judecată Consiliul Local şi Primăria oraşului Pucioasa, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa în cauză, instanţa să dispună anularea dispoziţiei nr. 1166 din 29 noiembrie 2003 emisă de Primarul oraşului Pucioasa, prin care acesteia i-a fost respinsă notificarea nr. 100/2001 privind restituirea în natură a imobilului Căminul Sanatorial Pucioasa, Telefoane, situat în oraşul Pucioasa, jud. Dâmboviţa.
În motivarea cererii reclamanta a invocat deposedarea abuzivă şi, pe cale de consecinţă, greşita respingere a notificării menţionate.
Printr-o cerere, reclamanta a solicitat anularea dispoziţiei nr. 1149/2003, privind cererea de restituire în natură a terenului, în suprafaţă de 1757 mp, situat în acelaşi oraş, pentru aceleaşi motive.
Prin sentinţa nr. 324 din 7 mai 2004, Tribunalul Dâmboviţa, secţia civilă, a respins contestaţiile, reţinând că nu s-a făcut dovada dreptului de proprietate.
Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă, prin Decizia nr. 2728 din 27 octombrie 2004, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă împotriva hotărârii primei instanţe, apreciind că instanţa de fond a reţinut corect situaţia de fapt.
Împotriva acestei din urmă hotărâri reclamanta a declarat recurs, întemeiat pe art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ.
Prezentând o cronologie a dispoziţiilor legale privind înfiinţarea diferitelor persoane „moral-juridice", reclamanta a arătat că a fost legal înfiinţată. Imobilul revendicat a aparţinut acesteia, fiind abuziv preluat de SAR Telefoane, ulterior naţionalizată.
Ulterior anului 1989 au apărut divergenţe cu privire la cota contributivă şi respectiv întinderea dreptului de proprietate asupra imobilului edificat în comun din fondurile administraţiei şi salariaţilor.
Drept urmare, R. a revendicat întregul imobil, ulterior convenindu-se la perfectarea unei înţelegeri cu Casa, condiţionată de retragerea notificării.
Criticile formulate privesc:
- instanţele s-au pronunţat cu neobservarea nulităţii art. 3 din Decretul nr. 258/1949;
- în mod greşit s-a procedat la respingerea cererii, dispoziţia atacată necontestând calitatea reclamantei de persoană îndreptăţită la restituire;
- în mod greşit s-a apreciat cu privire la natura juridică a dreptului Confederaţiei generale a Muncii asupra imobilului revendicat, cu neobservarea caracterului abuziv al preluării.
- instanţele, fără temei şi justificare, nu au recunoscut actele depuse la dosar, doveditoare a dreptului de proprietate.
În concluzie, susţinând că a făcut dovada calităţii de persoană îndreptăţită, reclamanta a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunţate şi trimiterea cauzei aceleiaşi instanţe, în vederea rejudecării.
Recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Din probatoriul administrat în cauză a rezultat constituirea C.A.E.C.P. C.F.R., desfiinţarea acesteia prin Decretul nr. 358/1949, preluarea patrimoniului acesteia de către o altă persoană juridică.
Reclamanta a dobândit personalitate juridică prin sentinţa nr. 312/1996, hotărârea judecătorească prin care nu se reţine că aceasta ar fi continuatoarea şi succesoarea de drept a persoanei juridice invocate în prezenta cauză.
Aşadar, în mod judicios prima instanţă a reţinut că reclamanta nu a făcut dovada dreptului de proprietate, în condiţiile Legii nr. 10/2001.
Prin urmare, respingând apelul şi menţinând hotărârea primei instanţe, instanţa de control judiciar a pronunţat o decizie legală şi netemeinică, nesupusă cazurilor de modificare invocate de reclamantă.
Nici în această etapă procesuală reclamanta nu a depus înscrisuri care să confirme o altă situaţie decât cea expusă, corespunzătoare materialului probator administrat şi, drept urmare, corect reţinută.
În consecinţă, pentru considerentele ce preced, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta C.E.C.A.P.P.T. împotriva deciziei civile nr. 2728 din 27 octombrie 2004 a Curţii de Apel Ploieşti.
Irevocabilă
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 septembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7324/2004. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 7158/2004. Civil. Pretenţii. Recurs → |
|---|
